Vrei sau nu vrei a-nţelege
Viaţa te-a impune prompt:
O credinţa după lege
Este un copil, dar mort.

El nu poate ca să crească,
El nu poate a trăi,
Nici o roadă să rodească
Existrenţa-i n-a porni.

Te vei stărui ca roada
Să o faci cu firea ta
Târâind oftând corvoada,
Amăgindu-te cu ea.

Căci credinţa de pe carte
O creezi cu propriul gând,
Deci îndată ea-i în moarte
Când pornești de ea uitând.

Ea îţi suge din vigoare
Ca un vierme parazit:
Tu-i eşti viaţă, îi eşti Soare,
Începutul şi sfârşit.

Când s-or termina odată
Anii depănaţi în şir
Ea, cu tine îngropată,
Putrezi-va-n cimitir.

***

De la Dumnezeu Credinţă
Dacă ai primit în piept
Peste orice neputinţă
Te-a conduce înţelept.

Ea putere-ţi dă în luptă,
Ea te-mbie ca să mergi
Peste frica ta abruptă,
Peste-nvăţături de legi.

Ea te mână înainte
Când tu simţi că nu mai poţi
De la dichisiri de minte
Şi entuziasm de morţi.

Îţi va creşte roadă-n tine
Îndreptându-te în sus
Printr-o Ţară de Lumine
În Cuvântul lui Isus.

Te-a feri de orice gură
Ce, pălăvrăgind apos,
Cu versete din Scriptură
Vrea să pară credincios.

Te-a salva de orice noapte,
Te-a-nălţa din cei ce dorm,
Zidind Dragostea de frate
Şi Iubirea pentru Om.

Plinătate-n tine-a face
Orice vis şi orice zel,
Doar cu răul să te-mpace
Nu ţi-a da nici într-un fel.

Când credinţele de minte
Declamate-n sărbători
Neînţelegând cuvinte
Vor căta veniri din nori,

Subjugări religioase
Când le-or îndoi pustii
Şi în gloate zgomotoase
S-or simţi şi ele vii,

Cu Credinţa tu vei trece
Clipă-n clipă, pas cu pas
Prin potop cu valul rece
Şi prin focul de necaz.

Dar îndepărtat de rele
Teafăr vei ieşi din lut,
Mai înalt de munţi şi stele
Vei intra în Început.

Şi aşa în veşnicie
În Credinţă-i fi mereu:
Asta e Credinţa vie
Ce ne-o dă doar Dumnezeu!