Adame, „Unde ești?”
Autor: Ioan Hapca  |  Album: Din vicisitudinile vieții  |  Tematica: Evanghelizare
Resursa adaugata de Ioanhapca in 25/03/2012
Adame, „Unde ești?”
Ți-a strecurat vicleana aspidă-n minte, otrava ei distrugătoare
Și te-a umplut pe loc hidoasa dorință rea de neascultare.
Te-a cucerit perfida-i șoaptă, cu-aspect feeric, spre pierzare…
Credeai că „moartea”-i un miracol de clipe vii și-ncântătoare
Spre care-ți poți centra menirea cu nevestita ei splendoare
Și ți-ai pierdut astfel puterea preasfintei vieți nemuritoare!

Un univers ciudat de patimi prin sufletu-ți rănit se extinde
Și-un gol imens de Dumnezeu, stingher, spre alte sfere tinde...
Răcoarea blândă a dimineții emană-o groază ce-ți cuprinde
Ființa-ți sumbru dezgolită! Te ard cumplit două cuvinte;
„...Unde ești?” E glasul sfânt și maiestos al Bunului Părinte...
Tu taci, strivit de conștiință, că nu mai ești curat ca mai-nainte!

Prin spațiile siderale răsună îndurerat, al Domnului tău glas
În timp ce moartea stă-n penumbră, pândindu-ți fiecare pas...
Căci, vai! Moarte e tot ce-ai dobândit și moarte-i tot ce ți-a rămas
Ca rob pe veci în scîrnăva lui mână, vicleanul Lucifer te-a atras!
Da-n bezna morții, o Lumină vie, promisă pentru-al „Dimineții” ceas
Din slava Sa venit-a în veci să fie, Adam biruitor spre-un glorios răspas!

Perfidele șoptiri aruncă încă a lor venin de-aspidă trădătoare
În scumpe și iubite ființe, rănindu-le-elixirul vieții sfinte, roditoare,
Otrăvind nădejdea vie, bucuria și puterea ființei lor nemuritoare!
Dar glasul Sfânt, îndurător al Părintelui Slăvit mai cheamă cu iubire
Copilașii înfrigurați, rătăciți în bezna morții și conduși de a lor fire...
Căci Preasfântul Miel pe cruce, a biruit și-oferă veșnic Mântuire!

O, tu... ,,Unde ești?”...Tot înspre farmecele lumii îți ții ochii călăuzi
Și cucernicele graiuri de pe filele Scripturii, tot nu vrei să le auzi?!
Ai ureche la cuvinte dar nu inimă să-asculți și nici suflet să răspunzi!
Un deget arătător ți-este duhul precum vezi, prin tine însuți te acuzi
Când răpus de răzvrătire, în „tufișurile” lumii te îndeși să te ascunzi!
O, nu sta plin de groaza morții ca în infern să te afunzi,
Bucură-te că-auzi Glasul și că-ai vreme să-I răspunzi!!

25/03/2012*Ioan Hapca
(Zaragoza)


Viața este imperfectă dar prea specială și frumoasă ca s-o asuprești domnind tu peste ea, ne închinând-o Celui ce o poate desăvârși și înfrumuseța cu Domnia Lui.


ce frumoasa sunt fara de cuvinte e superba eeeee fffffff frumoasa Dl sa te binecuvinteze tare-mi place poeziile acestea acest stil il iubesc har si pace
Adăugat în 26/03/2012 de tomacoca
Goi si descoperiti!Sarmane fiinte amagite de intuneric!Doamne,indura-te cum numai Tu sti s-o faci de popoarele blestemate de intuneric.Dureroasa imagine si chinuitoare fapturi!versuri scrise cu mila Duhului Sfint.fi binecuvintata fr Ionica.
Adăugat în 26/03/2012 de sanda_tulics
Întrebarea pusă în Paradis, a fost continuată în toate veacurile asupra omului prin neascultarea sa. Şi va fi mereu pusă, până ce harul se va închide, pentru veşnicie. Multe binecuvântări cereşti!
Adăugat în 26/03/2012 de Duverna
o poezie foarte bună, cu greutate şi plină de atenţionări. O poezie ce te determină la o meditaţie puternică, la o analizare migăloasă a faptelor tale, o poezie ce te determină de-a sta atent pentru a auzi când Tatăl te-ntreabă -unde eşti? Domnul să ne dea înţelepciune şi puterea de-a-L urma, auzi şi asculta doar pe El.
Fii binecuvântat şi Domnul fie lângă tine mereu.
Adăugat în 26/03/2012 de 1954adina.9mai
iată o imagine cutremurătoare a fiinţei amăgite, Domnul să vă binecuvinteze!
Adăugat în 26/03/2012 de floridinmaracineni
O îngemănare de sublim şi hazard, nimeni nu s-ar fi gândit că, cineva care are totul din mâna lui Dumnezeu, poate să dorească mai mult. Neascultarea, autosuficienţa, mândria, nemulţumirea, duc întotdeauna la pierzare. Adam a făcut-o, din neveghere, a fost atât de uşor înşelat, deşi avea totul, inclusiv nemurirea, a vrut "ceva mai mult". Purtăm în noi acest păcat adamic şi doar prin pocăinţa reală, adevărată, putem depăşi ispita. Nimic şi nimeni nu ar trebui să ne facă să cădem încă o dată în neascultare, avem un Salvator, Cristos Domnul, un Îndrumător şi Mângâietor, Duhul Sfânt, care nicicând nu ne va părăsi. Să veghem dar, ca în ziua în care Mirele va coborî pe nori să Îşi ia Mireasa, să ne găsească cu candelele aprinse şi cu rezerve de untdelemn. Când Isus domneşte în viaţa noastră, suntem mai mult decât biruitori. Minunată creaţie, fii binecuvântat frate Ionică!
Adăugat în 27/03/2012 de lboltasu
Statistici
  • Vizualizări: 2054
  • Export PDF: 70
  • Comentarii: 6
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni