Floare de cires, de mult s-a scuturat si a cazut
Si fructele i s-au uscat, copacul a ingalbenit
A fost lovit pentru mindrie, caderea si-a vazut
Stapinul gradinar l-a judecat si clipa a venit.


Tu Doamne-ai rasadit ciresul pe-un sol prielnic, roditor
Furtuna-ndata a venit, iar floarea lui s-a scuturat
Chiar ramuri fostau rupte, ciresul mindru plingea sfisietor
Azi, cheama mila si-ndurarea Ta, Parinte bun si mare imparat.



Rosteste Doamne numai un cuvint, ciresul iar va inflori
Iar suferinta, singuratatea, pe loc vor disparea
Si primavara-n viata mea, la glasul Tau va reveni...
Acum, a disparut si floarea de cires, si frunzele-i cadea.



Si toate-acestea, asa s-au intimplat, asa s-au implinit
Fiindca ciresul se mindrea cu bogatie, frumusete
Prin mesageri Domnu-i vorbea, dar pomul nu -a pocait
Ciresul, mereu cu floarea lui se lauda, mindriei da binete.



Si vremuri tot mai aspre au venit lovind cu-nversunare
Si pasari toate-a alungat ce-n el avut-au adapost
Ciresul era singur in valul vietii in aspra incercare
Iar ramuri spre cer le indrepta, dar fara rost.



Si ani la rand n-a mai rodit ciresul, iar jalea l-a cuprins
Caci ploaie peste el n-a mai cazut, nici roua nu l-a mai udat
Nici fructele gustuase n-a mai dat, fiindca mina l-a atins
Nici solul nu l-a mai hranit, caci Dumnezeu l-a judecat.



In marea suferinta ciresul s-a smerit, coroana si-a plecat,
Cu-amar si-a plins mindria a regretat neascultarea
Si-astfel, pacatele si-a ispasit, pe Domnul L-a induplecat
Ciresul iar a inverzit, prin harul Tatalui Divin, a aparut si floarea.



Frumoasa floare de cires, miresme minunate da si azi
Incit ceilalti copaci se minuneaza si Domnului da-u slava
Tu, orice pom ai fi, vegheaza sa nu cazi
Si lauda-L pe Gradinarul Creatorul ne-ntirziat, fara zabava.





AMIN