Samson ucide o mie de filisteni
Judec. cap15

Vremea de seceriș era
Samson, s-a dus ca să o vadă
Pe-a sa soție o dorea
Dar altuia, îi era dragă

S-a înfuriat și a plecat
Și trei sute de vulpi a prins
El cozile lor le-a legat
Și-n cozi, făclii lor le-a aprins

Vulpile tare înspăimântate
Spre stoguri de grâu au fugit
Livezile de măslini, toate
Au ars și tot, s-a prăpădit

Iar filistenii, înfuriați
Când au văzut ce s-a întâmplat
Soția, tatăl, prinși legați
Pedeapsă, focului i-au dat

Atunci Samson drept răzbunare
I-a prins pe toți, i-a pedepsit
Și la Etam, sub stânca tare
S-a așezat și a locuit

Iar filistenii au pornit
Și înspre Iuda, au plecat
La Lehi ei au tăbărât
Și pe Samson, l-au căutat

Iudeii când au auzit
S-au dus cu toții la Etam
Spre stâncă s-au înghesuit
Și pe Samson, toți îl chemau

Pe filisteni să-i potolească
Legat să-l dea, în mâna lor
Samson le-a spus de-a sa nevastă
Ca să-l asculte, ei nu vor

Samson i-a pus ca să se joare
Acceptă, să fie legat
Dar ei ca să nu îi omoare
La filisteni, pe el l-au dat

La Lehi când ei au ajuns
Cu toți cântau de bucurie
Că pe Samson i l-au adus
Pedeapsa, peste el să vie

Al Domnului Duh l-a cuprins
Și funiile groase le-a rupt
Și de furie a fost prins
A omorât tot ce-a putut

C-o falcă de măgar găsită
Oameni, o mie a ucis
Apoi chiar apa mult dorită
Domnul, i-a dat-o ca prin vis

Din stâncă apă a băut
Domnul, stânca a despicat
Pe Samson Domnul l-a iubit
Putere mare lui I-a dat.

va urma