Cu ochii deschisi
Autor: Corina Ungureanu  |  Album: fara album  |  Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de corina768 in 24/01/2012

Doi ucenici mergeau pe-un drum de ţară…
Şi între ei vorbeau neîncetat
De toate câte în Ierusalim se întâmplară,
Cum Domnul lor Isus la moarte a fost dat.

Căci nu trecusera decât trei zile
De când Isus fusese răstignit
Şi ei… speraseră c-al lor izbăvitor avea să fie,
Şi visul li s-a spulberat,
Când pe o cruce Domnul a murit.

Şi tot mergând şi povestind cu jale,
Deodată, lângă ei, apare-un călător
Şi-acesta îi întreabă de ce-au atâta supărare,
Şi ce s-a întâmplat cu-Acela
Pe care ei numitu-L-au Învăţător…

Şi-aflând străinul despre-a lor durere,
Începe-a le vorbi chiar din Scripturi
Şi i-a facut să înţeleagă
Cum Isus pentru ei la moarte trebui să meargă
Şi cum pentru păcatul lumii, pe-o cruce El muri.

Şi-au stăruit cei doi de-acest străin
Să se oprească-n sat, cu ei să înnopteze,
Căci duhul lor se-nviora şi inima în piept le-ardea
Când mintea începu să li se lumineze.

Iar când la masă au şezut toţi trei
La cei doi ucenici… li s-au deschis deodată ochii
Şi iată, au văzut… cine e straniul călător:
Era… chiar Domnul Isus, al lor Învăţător…
Şi o nespusă bucurie i-a cuprins,
Şi au văzut cum Domnul moartea a învins,
Şi-au priceput că-n faţa lor
Stătea al lumii-ntregi Mântuitor…

La fel şi tu… poate că mergi pe-al vieţii drum,
Şi încercarea sau necazul te apasă…
Şi spui cu sufletu-amărât:
“Eu am crezut că Domnul Isus este Viu,
Şi am crezut că nicidecum El nu mă lasă…
Şi iată-mă-n necaz şi în durere,
Cum plâng şi sufăr, şi-amarnic mă frământ,
Şi mă întreb de ce nu-mi dă a Lui putere,
De ce mă simt eu părăsit, şi singur pe pământ?”

Tu, suflet trist, care te zbaţi în trupul de ţărână,
Opreşte-te din plâns, şi în a ta durere,
Privirea ţi-o ridică, şi uită-te în sus:
Prin duhul vei vedea, ce ochiul tău nu vede :
E lângă tine chiar Acela care părea că nu e Viu,
Şi e cu tine Însuşi Domnul,
Şi ţine-n Mâna Sa al tău destin…
Şi ochii de ţi s-au deschis vei înţelege
Că paşii ţi-a vegheat, şi El a mers cu tine,
Şi-atuncea când credeai că totul rău iţi merge,
Strângea a tale lacrimi, şi măsura a tale-adânci suspine…

Iar dacă în al tău necaz,
In duhul, ochii nu ţi s-au deschis,
Să ştii, mai e ceva ce ţi-a rămas:
Să crezi că Domnul ţine ce-a promis,
Să crezi ca El ascultă ruga ta,
Şi vei vedea cum tu primi-vei mângâiere,
Şi suferinţa ta în pace ţi se va schimba.
frumos aşezat în versuri capitolul întâlnirii celor doi ucenici cu Domnul Slavei fiţi binecuvântată, fie lucrarea spre slava Domnului
Adăugat în 24/01/2012 de floridinmaracineni
multumesc pentru incurajari!
Adăugat în 30/04/2020 de corina768
Statistici
  • Vizualizări: 1108
  • Export PDF: 3
  • Comentarii: 2
  • Gramatical 1
  • floridinmaracineni  fără greseli

    Gramatical 1 0
  • Diacritice 1
  • floridinmaracineni  cu diacritice

    Diacritice 1 0
  • Conținut incomplet
Opțiuni