Cununa vieții vor primi!


Un om care își leagă viața
De acel ce-n neputință este
Acel, ce are-n el speranța
Iubirea-n inima lui crește,

Acel, care nu e speriat
Și socoteli multe nu-și face
Acel, ce inima și-a dat
Și are-n suflet multă pace,

El, vrea să-și facă datoria
Față de cel ce-i necăjit,
Și-n suflet are bucuria
De Domnul Sfânt va fi iubit.

Lui, Domnul inima Îi vede
Și-l întărește în credință,
A lui fidelitate-o crede
În toate, îi dă biruință

Acel care își leagă viața
De un om slab și nevoit,
Aduce-n inima speranța
Iubirea, încă n-a murit!

Putere capătă prin Domnul
Silă sau teamă să nu-i fie,
În fața lui, nu-i decât omul
Ce-n veci, e condamnat să fie

Și mila inima-i cuprinde
Dacă pe Domnul Îl iubește,
În el, credința se aprinde
Doar bine să facă, dorește.

Pe acel care-i în suferință
Să-l fericească dacă poate,
L-ajută să aibă credință,
Biruitor, să fie-n toate

Și își sacrifică odihna
Răbdarea nu-și precupețește
Și lasă la o parte tihna
Pe cel neputincios, slujește.

Ar fi putut grijă sa aibă
Numai pentru persoana sa
Și obligații să nu rabde
Nimic, la nimeni, să nu dea

Dar el este bun și milos
La cel necăjit se gândește
Fiindcă-L slujește pe Hristos
Și pe-al lui semen, îl iubește.

Ca să mănânce și să bea
L-ajută, sî poată păși
Tot ce-are bun, lui îi va da
Iar Domnul, nu-L va părăsi

Comoara, la cer i-o păstrează
Și-o îngrijește foarte bine,
Cununa vieții o așează
Isus, pe capul său, când vine

Cu diamante-i coroniță
Căci ea, etern va străluci,
Fiindcă a trăit în umilință
Cununa Vieții, va primi.


Amin

Câmpia Turzii, 15 martie 2011