Degrabă Tu Doamne, să vii!
(dupa Psalmul 141)


Tu Doamne să vii degrabă
Când pe Tine eu Te strig,
Atunci, când glasu-mi Te cheamă
Și când mâinile-mi ridic

Ca tămâia pentru Tine
Să fie a mea rugăciune,
Seara, ridicatul măinii
Strajă, gurii mele pune.

Inima mea o abate,
De la multe lucruri rele,
Iar de fapte vinovate
Scapa-mă, ca poți, de ele

Si lasă să mă lovească
Cel care-i neprihănit,
Poate sa ma pedepsească
Totul, e cu drag primit.

Rugăciunea mea se înalță
Contra răutății lor,
Adu-mi Doamne siguranță
Și voi fii învingător.

Stau pe stânci judecătorii
Și se prăvălesc la vale,
Atunci vor vedea că norii
Spintecă, totul în cale

Spre o gură de mormânt
Oasele se risipesc,
Dar Tu Doamne dă-mi un gând
Să pot Ție, să-Ți vorbesc

Glasul meu Tu să-L asculți
Vorbele îmi sunt plăcute,
De mine ca să nu uiți
Cursele, îmi sunt făcute

Cel rău vrea ca să ma prindă
Și mereu piedici îmi pune
Lațuri vrea ca să-mi întindă
Gândind că mă va răpune,

Sufletul, nu-mi părăsi
Piedică fii celor răi,
Adăpostul meu să fii
În lațuri, să cadă ei.

Amin

Câmpia Turzii, 2 octombrie 2011