Domnul mântuirii mele... . .
(dupa Psalmul 88)


Domnul mântuirii mele,
Eu, Te strig și zi și noapte
Sunt sătul de atâtea rele
Trupul mi-e slăbit, pe moarte

Cu cei ce-n groapă coboară
Parcă aș fi într-un mormânt
De-a lor soartă nu Te doară
Eu, să fiu în al Tău gând

Sunt o scârbă pentru ei,
Am ochi triști de suferință
Vino, hai, Te chem să vrei
Fac totul, cu umilință.

Mă întreb de ce mi-e frică
Cei ce mor, mai pot să știe?
De Tine, pot ei să zică?
Tu poți tot, de vrei să fie

Mă rog cu fața spre Tine
Doamne, Îți cer ajutor,
Și Te chem să fii cu mine
Mi-e teamă, Doamne că mor

Doamne, nu mă lepăda
De spaimă nu știu ce fac
Mania Ta, n-o lăsa
Căci neputincios eu zac

Pe prieteni I-ai depărtat
Nevăzuți, toți s-au făcut
Nădejde am căpătat
Prin tot Doamne, m-ai trecut

Dă-mi puteri să merg înainte
Tu să fii Stăpânul meu
Să ajung la cele sfinte
Și să Te slujesc mereu!

Amin

Câmpia Turzii, 20 august 2011