Tu, marele bijutier
Al diademelor ceresti
Tu, care vesnic slefuiesti
In cosmicul atelier,

Primeste-ma ca ucenic
In nopti de taina sa ma-nveti
Canonul sfintei frumuseti
Sa scot podoabe din nimic.

Si-asa trudind la cizelat
Slavitul meu stapan si domn,
In zori sa picotez de somn
Cu praf de stele pe halat.

Tu care dascalesti artisti
Si-i faci la glorie partasi
Vizionarii uriasi
In duhul carora Te misti

Cuvinte da-mi sa le-mpreun
Fierbinti de-ntaiul suflu viu
Da-mi sa le vad cat nu se scriu
Da-mi sa le-aud cat nu se spun

Din matca lumii sa le chem
SI-n duhul ei sa le trimet
In constelatii de sonet
Si-n cai lactee de poem.