Când m-ai chemat
Autor: Raul Dorin Vasile But  |  Album: ...  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Ovy2011 in 16/04/2011
Ce blândă mângâiere mi-ai aşezat pe frunte,
Aleasă miruire cu iz de primăvară,
Ca roua bătrâneţii pe tâmplele cărunte
Ce-nviorează ruga rostită într-o doară!


Adânc resimt chemarea la binecuvântare,
În dor amar mă mistui, atins de nemurire,
Se-aprinde o lumină, se naşte înc-un soare,
Pe bolta vieţii mele, aleasă strălucire;


Din roua glăsuirii mi-ai aşezat pe buze
Cuvinte să se nască din sloboda-mi vorbire,
În strai din harul slavei m-ai îmbrăcat, Părinte,
Smerit, în plecăciune, să îţi aduc slujire,


Şi blânda-Ţi mângâiere o simt amar în sânge,
Povara datoriei făcând-o mai uşoară,
Ca ploaia minunată, ce picurii-şi răsfrânge
Pe flori îmbobocite, în prag de primăvară;


Atunci, în noaptea albă, mi-ai pogorât în suflet
Din focul ce-ncălzeşte şi curăţă ogorul,
Ai semănat Sămânţa. Şi obosit de umblet,
La uşa casei mele Ţi-ai odihnit piciorul,


Şi-a încolţit în mine Cuvântul ca o floare,
Udat de lacrimi sfinte, şi încălzit de Tine,
Pe-ogorul necredinţei, a dragostei chemare
Înviorând grădina lăsată-n părăsire.


De-atunci, slujirea-mi pare frumoasă şi uşoară,
Pe frunte port pecetea de binecuvântare,
Ca roua minunată, ce-n prag de primăvară
Pogoară înviere peste-un boboc de floare…


Foarte frumoasa poezia, plina de sensibilitate, minunat, atat de patrunzatoare... fi binecuvantat!
Adăugat în 16/04/2011 de lboltasu
Statistici
  • Vizualizări: 1027
  • Export PDF: 2
  • Comentarii: 1
Opțiuni