Pe drumul crucii...
Autor: Daniel Colceru  |  Album: Biruitor in incercare  |  Tematica: Paste
Resursa adaugata de DannyG24 in 07/04/2011
Pe drumul presărat de flori
Soseşte încetişor cerescul Miel
Şi blând coboară spre tăiere
Ca să ne-aducă mângâiere

Aclamat şi onorat de rea mulţime
Bine-ai venit fiule lui David
Se auzea în strigăt de chimvale
Şi-n susur blând se zdruncina abisul

Cu fiecare pas ce se-ndrepta
Spre greul drum al crucii
Acolo unde urmai să bei paharul
De dragul meu, iubite mire.

Şi-naintând agale pe finic
Şi peste haine presurate
Mai zbuciumat şi frânt
În suflet de durere

Căci nici măcar în astă zi din urmă
În care ai fi putut găsi tu pacea
Nu ai ştiut s-apuci momentul
Şi-acum totul este hotarat

Înainte este moarte şi durere
Înainte este locul răstignirii
Înainte cu pas domol
Apare locul agoniei şi-al durerii

Apoi ieşind afară din cetate
Tu te-ai rugat în bocet
Pentru cetatea blestemată
Stropită cu sange de profeţi.

Dar iată că timpul e aproape
Şi ceasul cel din urmă
Triumfător se-arată
Spre a porni triumfător 'nainte.

E ceasul cel din urmă
Când Iuda cel viclean
Se-apropie cu teamă
Să îl sărute pe stăpan.

Cu un sărut tu vinzi pe Domnul?
Atâta valorez eu pentru tine?
Se şi citea deruta şi durerea
Dar totul era nebun şi fără sens

În noaptea cea nebună
În noaptea-ntunecată
În noaptea agoniei
În noaptea biruinţei.

Cu săbii şi ciomege
Venitau să îl lege
Pe cel mai blând din fire
Să-l ducă spre-osândire.

Legat şi-nconjurat de oştii
Târăt şi defăimat
Este condus la marii preoţi
Spre a-i sortii verdictul!

Dar ce verdict? Ce osândire
Când totul este doar o plănuire
A tatălui din cer plămăduire
Spre a aduce sfânta mântuire.

Dar ei cuprinşi de neagră răutate
Îl condmnară pe stăpanul vieţii
Nu pentru vreo nelegiuire
Ci prin complot şi falsă mărturie.

O întrebare să îţi spun:
Grăise cu emoţie preotul suprem
Eşti tu sau nu eşti Dumnezeu?
Cu o tărie şi putere: Da sunt!

Blasfemie, blasfemeie, uhhhhhh
Ce nevoie mai avem de martori
Când azi, aici ce blasfemie
La moarte, la moarte strigă toţi.

Dar drumul suferinţei acuma începu
De la Caifa la Pilat
Ce-aşa uşor de Domnul Sfânt
Pe mâini în apă s-a spălat.

Eu îmi sunt nevinovat
Dar de voiţi să-L răstigniţi
Să vi se împlinească voia:
Să fie răstignit, să fie răstignit!

Mulţimea crudă şi orbită
De întunericul cel gros, satanic
Striga în disperare şi cu ură:
Să fie răstignit, să fie răstignit!

Iar eu cel mai josnic
Şi mai de nimic lepros
Strigam în gura mare:
Să fie răstignit, să fie răstignit!

Cu crucea în spate
Şi cu-a sa coroană împodobită
Urca sus pe Golgota
Mielul cel sfânt şi-ascultător Isus.

În urma lui şuvoi de sânge şi durere
Se presăra printre nisip şi pietre
Şi bocet şi durere lăsa în urmai
Printre femei şi cunoscuţi

Deşi cuprins de grea durere
Şi apăsat de crucea grea Isus spuse:
Nu mă plangeţi pe mine
Ci plângeţi-vă pe voi şi copiii voştrii!

În solemnitate şi cu o plăcere
De nedescris înainta stăpânul vieţii
Sprea a împlinii tot ce e scris
Şi a aduce iertare petru cei ce fu proscrişi.

Ajuns pe dealul căpăţânii
Trudit şi-mpovarat de drumul greu
Este întins pe lemnul blestemat
Spre a-mplini destinul cel curat.

Şi-ncet condus de o satanică placere
Şi c-o sclipire rea, eu îmi ridic ciocanul
Şi-L pironesc într-o mână şi-n alta
Şi-apoi cu sete în picioare.

Privesc cum sângele şuvoi se duce
Privesc cum viaţa sa uşor îi curge
Şi tot privindu-L însetat de sânge
M-apasă un foc ce sufletul îmi frânge.

Când văd privirea-i blândă
Şi sufletu-i atât de pur
Mă întreb pentru ce atâta suferinţă?
Pentru ce atâta răbdare şi credinţă?

De unde aşa mare iubire?
De unde atâta-ngăduinţă?
O, tu nu eşti un om
Ci eşti cu-adevărat chiar Dumnezeu!

Inima străpunsă de durere
Strapunge întunericul cel gros şi-nceţoşat
Şi-acum privesc şi înţeleg
De ce pe mine m-ai răbdat.

Şi-apoi: Mi-e sete, vreau să beau...
Domane iartă-i căci nu ştiu ce fac!
În mâinile tale îmi încredinţez Duhul
Doamne Dumnezeul meu!

Tăcere, o sfântă tăcere
Încetişor şi întuneric beznă
În zori de zi de-asupra se abate
Deoarece Cel ce era nu mai este!

În chiot şi dans satanic
A sburdat vrajmaşul
Şi-apoi un ţipăt în adânc s-a auzit
Căci Domnul vieţii pe el l-a biruit.

Unde îti este boldul moarte
Unde îti este biruinţa groapă?
Iată că El este viu pentru vecie
Şi este cel ce stă să vie...

Deci de-L iubeşti şi preţuieşti
Asteaptă-L în ascultare şi veghere
Căci iată El stă pe nori să vie
Să-şi ea logodnica la sine!
06 Aprilie 2011, Braşov Vazusem Miercuri seara ca cei de pe site au lansat provocarea de a scrie o marturie despre cum am rastignit pe Domnul si am dorit sa scriu o marturie, dar planul lui Dumnezeu a fost altfel astfel incat in 15-20 de minute aceasta poezie a fost scrisa si sper sa fie de folos si sa realizam cat de mult ne-a iubit, cat de mult a suferit si cat de mult a platit pentru mantuirea noastra.


foarte frumoasa si exprima multa suferinta la care a fost supus El pentru noi !
Adăugat în 07/04/2011 de ana-cristina
Merci mult de apreciere!
Adăugat în 07/04/2011 de DannyG24
Bravo!!!!
Ai ajuns si poet? fain!:)
Adăugat în 07/04/2011 de mistery
Frumoasa poezie care descrie suferinta Domnului, care a indurat-o pentru noi. Domnul sa te binecuvanteze si sa-ti dea calauzire divina si prin versurile tale s-aduci multe suflete in Imparatia lui Dumnezeu. Cu multa dragoste in Hristos, Mihai&Svetlana Sarmasan
Adăugat în 05/05/2013 de mihaisvetlana
Statistici
  • Vizualizări: 4168
  • Export PDF: 13
  • Comentarii: 4
Opțiuni