Nu mai puteam opri timpul în loc, o lua prea mult în faţă, sau dimpotrivă rămânea în urmă. Am scos limbile înţepenite de rugina anilor şi le-am aruncat. La ce-mi foloseşte să mai număr anii rămaşi descătuşaţi de timpul însuşi.
Isaia 12:2Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere şi nu mă voi teme de nimic, căci Domnul Dumnezeu este tăria mea şi pricina laudelor mele şi El m-a mântuit.”