Fiica mea de-o fi să mor
Nu te întrista,
Căci Domnul ştie ce face,
Nu îl acuza.

Mergi cu Domnul pe cărare
Şi El o să ia
Tristeţea şi apăsarea
Din viaţa ta.

Trăieşte-ţi cu bucurie
Viaţa ce o ai,
Gândeşte-te că odată
Socoteală dai

Împăratului ceresc
De cum ai trăit,
Cât timp cu El ai lucrat
Şi cât l-ai risipit.

Cu-ajutorul Domnului
Şi cu voia ta,
Într-o zi ne-om întâlni
În Împărăţia Sa.

Pân-atunci eu merg la Domnul
Şi mă odihnesc,
Însă tu,fiica mea,
Să ştii că te iubesc.