Am auzit un glas de înger!


Am auzit un glas de înger
Avea un sunet cristalin...
Purta fiorul de iubire
Iar ce spunea, era sublim!

Un glas gingaş şi minunat
Mi-a spus cu dragoste odat’
Că sunt iubit cu-adevărat..!
Aşa l-am auzit odat’...

De atunci îl port în gândul meu
Îl recunosc, chiar dintr-o mie
E şansa ce-am primit-o eu...
S-aud un glas de porumbiţă !

Tu, porumbiţă dintre stânci,
Ce ai un glas primit din ceruri,
Arată-mi faţa mai curând...
Aprinde-n mine iară dorul !

De dragoste şi de iubire,
De frumuseţe şi-adevăr
De partea rânduită mie,
De tot ce ai, şi ce-i al meu !