Cât de dulce, cât de-amar...
Autor: Emanuel Adrian Vlaicu  |  Album: Salvat prin har  |  Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de adrian87v in 25/09/2010
Cât de dulce-i sfânta rază
Ce zâmbeşte-ntâi în zori
Risipind a nopţii groază
Şi trezind mireasma-n flori...

Cât de dulce este şoapta
Ce răsună-n codru' fin,
Când trecuse-n valuri noaptea
Şi vin zori pe-un cer senin...

Cât de dulce e cântarea
Dintre pomii înfrunziţi,
Ce acoperă cărarea
Călătorilor zoriţi...

Şi un susur cum se `nalţă
Din pârâul cristalin,
Ce-ţi sclipeşte parcă-n faţă
Ca o piatră de rubin...

Cât de dulce e ecoul,
Glasul sfânt, din cer, venit,
Ce-nspăimântă comandoul
Celui rău şi înnegrit!

Cât de dulce e chemarea
Care cade dintre nori
Şi tot strigă deşteptarea
Şi împarte sfinţi fiori!

Cât de dulce e Cuvântul
Ce te cheamă din păcat,
Azi, să vii la El, Preasfântul,
Să te facă mai curat!

Te îndeamnă şi îţi spune
Să ridici povara ta,
Să o duci la El pe culme,
Să o laşi la crucea Sa!

Cât de dulce e istoria
Ce arată cum Isus
S-a născut şi Şi-a dat voia
Să se nască-n chip de lut,

Într-o iesle, între vite,
La o margine de sat,
Fără luxuri sau veşminte
Ca un fiu de împărat!

A crescut şi-a dat exemplu
Pentru toţi, ca să trăim.
Şi de mic copil, în Templu
L-am găsit, cum bine ştim...

A crescut şi ne-a dat cheia
Ce e scrisă în Cuvânt,
Să putem în ziua `ceea
Să intrăm în raiul sfânt!

Cât de dulce ne-nvăţata
Toată calea Domnului!
Şi-n final Îşi lua` răsplata
Ca un om al răului!

Însa, El purtă păcatul
Lumii-ntregi, de la Adam!
Şi pe-al nostru-l luă Prea-Naltul
Pe când încă nu trăiam!

A urcat pe culme Sfântul,
Ducând crucea până sus!
L-a privit întreg Pământul
Cum murea fiind străpuns!

Lanţuri grele de păcate
Atârnau asupra Lui,
Din adâncuri `depărtate
Şi faţa Pământului!

Şi legiuni întregi de duhuri
Îl priveau cu ochi ţintiţi,
Între cele două trupuri
Ale tâlharilor loviţi!

Şi când toţi credeau că Sfântul
A căzut în faţa lor,
S-a cutremurat Pământul
De la baza munţilor!

Şi un glas zdrobi văzduhul
Şi vibreaza între văi:
„Tată, Ia-mi în mână duhul!”
Şi-au căzut pe loc cei răi!

A murit şi-a înviat
În trei zile pentru noi
Să ne scape de păcat,
Şi la cer plecă apoi!

Şi acum, ce dulce cheamă
Pe toţi oamenii la El.
Fericire fără seamă
Vrea s-ofere Sfântul Miel!

Pe toţi cei ce în probleme
Şi în lipsuri o duc greu,
Nu-ncetează să îi cheme
Astăzi, Bunul Dumnezeu.

Cât de dulce Îi străbate
Al Său glas pe-ntreg` Pământ...
Şi-n bordeie şi-n palate...
Şi pe culme şi-n mormânt...

Dacă nu-L cunoşti, te cheamă!
De-L cunoşti, te cheamă iar!
Glasul Său pe toţi ne-ndeamnă
Să privim înspre calvar!

Glasul Său, la toţi, ne spune
Ca să mergem drept pe drum!
Cel ce zace-n urâciune,
Şi acel ce-i drept acum!

Cât de dulce-i s-asculţi glasul
Ce te cheamă din păcat!
Şi să laşi în urmă falsul
Şi Pământul lepădat!

Cât de dulce este calea
Lângă Domnul Dumnezeu!
Chiar şi-atunci când treci prin valea
Umbrei morţii, şi ţi-e greu!

Cât de dulce e amarul
Când împarţi cu El oricând!
Bucuria şi calvarul
E un rai, cu El mergând!

Dar, amar, amar e drumul
Când alergi fără Isus!
Nu se-alege decât scrumul
Din ce faci muncind nespus!

Cât de-amar, să cauţi trudnic
Un alt loc de fericiri!
Ai s-ajungi cu pas de pustnic
Să te stingi în amintiri!

Ai să pierzi curând o clipă,
Şi-ncă una, şi-alte zeci,
Şi-ai să faci mereu risipă
De-al tău timp, ca să încerci

Să gaseşti un strop de pace
Între spini şi mărăcini,
Într-un loc unde nu-ţi place!
Dar, încerci să crezi că-s crini!

Cât de-amar a nu-nţelege
Când te cheamă Dumnezeu!
Să refuzi când El te-alege
Să te cruţe de la greu!

Cât de-amar s-astupi chemarea,
Să n-asculţi al Lui Cuvânt,
Când îţi strigă: „Deşteptarea!”.
Cât de-amar, să stai tăcând!

Cât de-amar, când ştii ce dulce
Şi curat e drumul sfânt,
Şi ce pace îţi aduce.
Dar să stai, tot aşteptând...

Ce aştepţi? Un tunet oare?
Sau un glas din rug aprins?
Ce aştepţi? E o-ntrebare
Ce răsună ca în vis...

Cât de-amar, şi cât de dulce
Poate fi al vieţii mers!
Fericire poate-aduce
Sau un tot mai rău demers...!

Cât de dulce, cât de-amar...!
Două vieţi ce poţi avea!
Fericire sau calvar!
Doar o umbră, sau o stea!

Două moduri de trăire
Poţi alege cât e zi:
Poţi să fii condus de fire
Sau de Domnul celor vii!

Cât de dulce, cât de-amar!
Poţi alege cum doreşti!
Dar, te-ndemn înspre Altar!
Porneşte azi, ca să traieşti!
Privind in jur la multimile de oameni care alearga necontenit spre fel si fel de doctrine, idei si stiluri de viata unele dupa voia Lui Dumnezeu, altele doar imitandu-le pe acestea, si celelalte din ce in ce mai indepartate de adevar, nu poti decat sa simti gustul dulce si in acelasi timp amarul in suflet. Mai mult de atat, privind "in casa", vezi la fel de multe idei si talmaciri a celor scrise, astfel unii apropindu-se de Tatal, altii schiopatand, si multi... ramasi pe margini, ologiti de furtunile si aspiratiile acestei lumi. Doar Dumnezeu are puterea si intelepciunea pe care o da alor Sai, care incearca a merge si a gandi liber, in Hristos. Si in acelasi timp, doar El poate deschide ochiul care nu vede!
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1354
  • Export PDF: 5
  • Recomandări email: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni