Astenie de toamnă
Autor: Petru Dugulescu  |  Album: Apus de mileniu  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Aurelian in 01/07/2010
E iarăşi toamnă-n parcul singuratic,
Cad frunze îngălbenite peste tot.
Le-aud căzând şi-n sufletu-mi apatic
Şi să le adun pe toate nu mai pot.

E toamnă iar, pentru a câta oară,
Cad frunze obosite din castani.
Aştept şi eu de mult o primăvară,
Dar numai toamne bântuie prin ani.

Şi ce-i mai rău, că iarna mă pândeşte
Cu ochi sticloşi, cu chipul ei livid.
Atunci eu simt cum trupu-mi se răceşte
Şi obosite pleoapele se-nchid.

Şi mă întreb, acesta e finalul,
Al vieţii ce pulsează-n pomi şi flori?
Să fie oare moartea terminalul,
Iar noi să fim macabri călători?

Dar nu contează câte frunze moarte
Sub straturi de zăpezi vor putrezi.
În ramuri, viaţa seva şi-o împarte;
Şi totuşi, primăvara va veni!
Cred ca toti ne dorim primavara ,acea primavara a invierii noastre...foarte matura poezia.
Adăugat în 10/09/2012 de violetamaicariu
Statistici
  • Vizualizări: 3944
  • Export PDF: 18
  • Favorită: 1
  • Comentarii: 1
Opțiuni