Nu-i nimeni ca Tine , Doamne ,
În cerul plin de stele,
Nu se găseşte ;nimeni n-are
Iubire ce nu piere.


M-ai copeşit cu-atâta frumuseţe
O , Doamne , chipul Tău cel minunat
Ce spulberă a mea tristeţe
Şi greul cel de neuitat.


Mi-am sprijinit mâini şi picioare
Pe braţul Tău de Dumnezeu
De câte ori era strâmtoare
Şi suspina sufletul meu.


De-atâtea ori m-ai luat la pieptul tău
Şi-am plâns cu lacrimi grele
Şi-ai plâns şi Tu, o, Fiu de Dumnezeu,
De-a mele zile rele.


Nu meritam nimic,
Căci eu prea mult m-am depărtat
Şi gol rămase al meu spic
Dar Tu ...tot cu iubire ai rămas.