Mă doare timpul pe care îl aştept,
Mă doare aşteptarea...
Timpului nu-i pasă de eşti sau nu deştept,
Şi îţi rezervă provocarea.

Mă dezbracă florile unde cântă mierea,
Taine şoptesc frunzele în aşteptarea vremii...
Dezgolit în trupul ce-şi scrie acum durerea,
Peste care cade rugăciunea serii.

Mai senin astăzi, mai mult ca ieri şi mâine,
Cerul meu de vise de cristal
A avut dorinţe celeste şi păgâne,
Din adânc venit şi ajuns la mal.

Soarbe dimineaţa tristeţea din fiinţă,
Acum nu mai am de ce să mă grăbesc...
Una am avut... o singură dorinţă
Şi cerul a-mplinit-o pământesc.