Pietrarii
Autor: Alexandru Raneta  |  Album: Încurajare  |  Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de Raneta in 19/04/2010
E dimineață, zorii se aprind,
Curând și soarele apare,
O nouă zi lumii vestind,
Chemând pe toți la deșteptare.

Încă puțin și totul fierbe,
Ca pe un mare șantier,
Intensă-i munca, e acerbă
Aici nu e nici un șomer.

Mărețe pietre, albe, vii,
Așteaptă de a fi lucrate,
Cioplesc cu zecile de mii,
Formând din ele „nestemate”.

Ciocane, dălți, lucrează greu
Din zori și până-n seară,
Îți schimbă caracterul tău,
Tăind și aruncând afară.

Te vezi? Privește, ești și tu,
Printre acele pietre tari.
Ești obosit, ai spune „Nu”
Neobosiților pietrari.

Din nou, pietrarii vin pe drum
Să te cioplească adânc,
Nu știi începe-vor acum,
Sau îți mai lasă timp.

Ascultă, unul a-nceput,
Lovește fără veste,
Te știu, te doare, te-a durut
Zadarnic, el din nou lovește.

Și altul s-a apropiat
Pietrar, de aceiaș meserie,
Te ispitește spre păcat,
Cu mare chef și veselie.

Mai vine unul, ce să vezi?!
E un frate de credință.
Primita-m împreună un botez,
Spălați am fost de aceiaș pocăință.

- Spune, pietrar îmi ești, sau frate?
- Păi... pietrar îți sunt acum.
- Schimbata-i tu credința poate?
- Nu, dar am eu... un alt drum.

Se furișează încet, tiptil,
Ce e, fantomă sau o doamnă?
Se mișcă sigur, dar subtil
E un pietrar, vicleana boală.

- Isuse... si asta-i peste mine,
Cum să mă lupt cu ea?
Am fost la doctor, dar nu-i bine,
Te rog, nu mă lăsa.

- Copilul meu, Eu stau mereu
Asupra ta de veghe,
Și când oftezi de-al vieții greu
Și crezi că nimeni nu te vede.

Și când de-ai tăi ești părăsit
Și nimeni nu te-așteaptă,
Te-am susținut și te-am iubit
Să urci mai sus, o treaptă.

Iar când dușmanul te-a lovit
Și totu-ți sta-mpotrivă
Atunci, tot Eu te-am izbăvit,
Te-am ridicat cu grijă.

- Isuse... dar boala când m-a pus la pat?
Aveam dureri și te-am strigat.
- Și-atunci în brațe te-am purtat
Și trupul ți l-am vindecat.

Te vreau un om cu caracter,
Matur și fără pată.
Răbdarea să o ai „de fier”
Și pofta înfrânată.

Te vreau să fii umil, smerit
Când răul te apasă.
Chiar dacă ești adânc cioplit,
Nu pierde a mea șansă.

Să știi, pietrarii sunt ai Mei,
Ei toți își fac lucrarea.
Și fiecare dintre ei,
Te cresc și-ți întăresc suflarea.

Și cât de mulți pietrari ar fi,
Ei toți sunt de la Mine,
Trimiși cu scopul de-a zidi,
O nouă viață-n tine.
Amin!

Isus Cristos să ne ajute să-i lăsăm pe pietrari, să ne formeze un caracter de creștin autentic. Amin.
dureros dar necesar
Cand te loveste cel drag, doare rau dar e benefic,transforma caracterul nostru. Domnul ingaduie cioplirea ca sa potrivim la locul promis. Multa binecuvantare. Cred ca Domnul te foloseste!
Adăugat în 19/04/2010 de Greta_Andreica
Statistici
  • Vizualizări: 1547
  • Export PDF: 11
  • Recomandări email: 1
  • Favorită: 1
  • Comentarii: 1
Opțiuni