Atatea lucruri in lumea asta exista,
Fara de rost, fara folos
Omul alearga, oriunde sa gaseasca
O pace lina...ceva frumos.

Te conformezi cu-asa putin din toate
Doar cu o floare, cu un zambet, cu nimic.
Si nu-ti dai seama omule, ca-n realitate
Le poti avea pe toate, chiar din plin.

Faci lucruri multe, lucruri fara numar
Ce-ti place poate, sau ce urasti,
Le faci insa caci asta-i legea firii,
O alta lege-n lume nu cunosti.

Ca sa castigi putina afectiune
Incerci sa faci eforturi mii si mii,
Nu te gandesti macar o clipa
Ca ai putea, fara nimic sa fi iubit.

In zbuciumul etern al vietii,
Omul se-ngroapa-n griji si-n intrebari,
Nu se gandeste, c-alta-i rezolvarea
Problemelor si-a lui mari zbuciumari.

Cauti mereu iubirea pura,
Si speri la oameni s-o gasesti,
Totusi, te zbati zadarnic, zgura
Tu omule, daca asa gandesti.

Opreste-te o clipa doar, si te gandeste
De fericit tu esti pe-acest pamant,
Si-ntreaba-te care-i motivul
Caci fericirea inca n-ai gasit.

Daca vei vrea ca viata ta intreaga
Sa-ti fie transformata pe deplin,
Atunci accepta dragostea mareata,
Pe Dumnezeu si harul Sau divin.

Din plin gusta-vei atunci fericirea,
Dragostea pura tu o vei gasi,
La tate lucrurile vedea-vei rezolvare
SI grijile pe veci se vor sfarsi.