Zbor de noapte (de Paști)
Autor: george petre  |  Album: Luminita  |  Tematica: Paște
Resursa adaugata de revgeorgepetre in 08/02/2010
Zbor de noapte
(Înviere)

A început o luptă pe viață și pe moarte
În încleștare cerul și omul păcătos
Pe muntele Golgota zdrobit și prins în cuie
Uciseră pe Domnul ce se numea Hristos.

L-au răstignit tâlharii pe Cel ce-avea viața
Tot iadul celebrează izbânda ce-au avut,
S-au strâns la sfat cu toții ca să împartă lumea
Stihii și căpetenii la pradă toți s-au vrut.

În timp ce îl puseră în cripta cea de piatră
Iar străjile romane sigiliul și-au pus
În hăul dintre soare și vechea noastră Terra
Dușmanii Lui spuseră: "S-a zis cu-acest Isus!"

Acum o altă lume avea control, se pare,
O lume nevăzută, trăită în Șeol,
În timp ce ucenicii plângeau într-o odaie
Nălucile în haos se adunară-n stol.

Când noaptea se lăsase cei nevăzuți veniră.
Sunt duhuri fără carne ce nu se pot vedea.
Vorbesc o altă limbă, o limbă ne-nțeleasă
Stăpânii din abisuri conduși și ei de-o ”stea”.

Și-n fața-acestei gloate de duhuri și satane
Stă un luceafăr palid cu fața-ntunecată.
Un cap de căpetenii dușman al lui Mesia
Tunând parcă în noapte cu vorba răspicată.

Urcând pe tron de-argilă se uită cu-ndrăzneală
Văzând luceferi palizi clipind ades din ochi
Vorbește crud în noapte cuvinte de ocară
Și prin șoptiri năluce le sapă la toți gropi.

- Cum credeți voi? Stăpânul se va întoarce iară
Să piardă prin văpaie bucata de pământ?
Ori nu-i de-ajuns că-ntr-însa mai locuiește-o fiară?
Și-o liniște deplină se-ntinde ca-n mormânt!

Dar deodată fiara șezând pe al ei scaun
În zborul ei de noapte când toți au adormit
Răcnește cu tărie pe sub privirea-i rece:
-"Isus n-o să mai vină! Ah, cine v-a mințit?

Aici stăpânul lumii sunt eu și n-o să vină
Acela ce pe cruce chiar eu L-am pironit!
Cum îndrăzniți voi oare, supușilor luceferi,
Să spuneți niște vorbe când totu-i risipit?

La noi e-acum puterea, cum stați în deznădejde?
Când pe atâția oameni prieteni i-am făcut!
Vom face iar război când El va vrea să-nvie
Și-i vom opri puterea cum știți c-am mai făcut!

Și clipă după clipă sosesc satane-n roiuri
Mai multe decât iarba și frunza la un loc,
Da, ei dețin puterea văzduhului și mării
Dar sufletul de-a pururi nu-l poate arde-n foc!

De-odată însă norii își luminară fața
Căci pe a lor cărare se cobora de sus
Încununat cu raze și cu mărgăritare
Pășind către mulțime venea pe nori ISUS.

Un fulger lung scânteie pe sub a Lui privire
Iar gloria și slava-L-îmbracă fără preget.
Satan încremenește și-ngenunche de groază,
ISUS însă sosește și ridică un deget...

La semnul Său un geamăt se-aude-n întuneric
Iar glasul din țărână mai stins ca altădată
Cerșea sfios iertare puterilor divine…
Zadarnic însă, știe, puterea-i sfărâmată!

Din degetul lui ISUS ieșea un foc năprasnic
Și semnul Său rămâne ca semn al celor sfinți
Căci în aceeași clipă sosește-o gloată mare
Cum nu e-nțelepciune s-o numere în minți.

Veneau de pretutindeni lumini mărețe-n noapte
Iar locul se lumină ca și în zori de zi
Cât cuprindeai cu ochii în stânga și în dreapta
Îngeri veneau, iar locul părea un foc a fi.

ISUS rosti o vorbă și vorba Lui străpunge
Grumazul celui care a vrut a-L umili
Căci demonul cunoaște a lui vinovăție
Și Lucifer deodată la față se păli...

- Ce vrei să faci, satano?Un glas tuna în noapte
Au nu-ncetezi tu lupta și calea a-Mi strâmba?
Acum este momentul ca să mă port cu tine
Cum te-ai purtat tu-n lume cu ai Mei frați cândva

Satan ar vrea să moară, dar moartea nu-l cunoaște
-"Răsplata ta e iadul și chinul cel de veci!"
Rosti din nou Isus cu glasul ce-nfioară -
De-acolo niciodată n-ai să mai poți să pleci!

Acolo ți-e sortită de-acuma veșnicia
Cu-acei pe care-n lume i-ai câștigat viclean,
Pe când Eu niciodată nu i-am silit cu forța
Pe-ai Mei să mă urmeze cum tu făcuși, satan!

Privește-acuma gloata și număr-o-nainte
Căci ei sunt verguri sfinte ce nu s-au întinat
Pe ei tu niciodată n-o să-ți mai pui pecetea,
Puterea mea se-ntinde și-n iadu-ntunecat!

-"Tu ești, ISUS?" Răcnește Lucifer din țărână,
Căci pe Acela-n lume chiar eu L-am răstignit
Punând călăi și slujnici prin pietre să-l târască
Și-n dealul Căpățânii chiar eu L-am pironit!

Și dacă ești Acela, ah, unde Ți-e dovada
Pe care Tu te sprijini că ești același Fiu?
Dă-mi o dovadă vie că te numești Mesia!
De ce nu te descoperi când vreau și eu să știu?

Satana se gândește: Acuma e momentul
Ca să-I întârzii chinul ce mi l-a pregătit.
Dar Cel în glorii sfinte are dovezi cu Sine
Și-arată-a Sale palme ce I le-au găurit!

De-odată un alt geamăt se auzi în noapte
Și Lucifer se vede din nou căzut și-nfrânt
Iar el și-ntreaga-i gloată de-ntunecate chipuri
Și-așteaptă răzbunarea printr-un știut cuvânt.

Căci ultima ispită ce-a vrut să I-o întindă
A dat-o greș demonul, iar groaza l-a-nvrăjbit.
Își vede-acuma soarta și înțelege bine
Că nu are scăpare, iar focu-i pregătit!

-"Fii blestemată, fiară,in iadul de-ntuneric
Să-ți fie de-acum locul - Isus rosti - Și piei!
Iar focul și pucioasa și viermele de-a pururi
Să-ți fie răsplătirea cu toți slujbașii tăi!

Și fără zăbovire,satan bătrân de zile
Își cară gloata-n urmă și părăsi lumina...
În închisoarea morții în iadu-aprins de flăcări
E dus de un arhanghel să-și ispășească vina.

Sosiră-acum la poartă și iadul se deschide
Miroase greu, iar focul îi pârjoli din prag.
O gloată răzvrătită intră pe poarta neagră
Căci au iubit pe demon în loc pe Cel mai drag!

Iar poarta se închide în urma lor cu zgomot
Și ale ei zăvoare se traseră cu greu,
Acolo-ncepe chinul și scrâșnet și ruină
Acolo merg aceia ce n-au pe Dumnezeu!

Iar cheile în grabă arhanghelul le-aduse
La Cel ce-avea acuma puterea din vecii
Căci El e Suveranul, al Lui e universul
El ține cheia morții și cheia celor vii.
............................................
Și au trecut trei zile, iar lupta se sfârșise
Urma să învieze, să se-ntrupeze iar.
Ostașii în armură văzură o lumină,
Căzură toți deodată, păziră în zadar!

A înviat Mesia, Stăpânul, Salvatorul
Acel ce-nvinse moartea pe crucea din Calvar!
Acel ce va să vie pe nori cu mare slavă,
Acel ce-a spus odată că se va-ntoarce iar!

Și-acuma tu, prieten, ce zăbovești pe cale,
Punându-L la-ncercare pe Cel ce te-a creat,
Să nu uiți niciodată puterile-i divine,
ISUS Hristos e Domnul, ISUS a înviat!

Amin George Petre - Chicago
Aug.11.1980 (ian.24.2010)-add
Predica fratelui pastor Chelu Iulian intr-o duminica de inviere la Elim Targoviste m-a inspirat...Daca ai citit poezia scrie-mi un scurt comentariu.Multumesc! Autorul.
pace:)
Domnul sa va binecuvinteze si sa va intareasca in continuare...amin
Adăugat în 27/03/2010 de florina21
Statistici
  • Vizualizări: 2811
  • Export PDF: 11
  • Comentarii: 1
Opțiuni