În căutarea ta...


Din ieslea rece-n care Te-ai născut,
Ţi-ai făcut un leagăn de odihnă si născare
Smerindu-Te atât de jos, umil, tăcut
Ca să-i atragi la Tin’ pe fiecare !


Dintr-o gradină sau un loc pustiu,
Ţi-ai făcut adeseori o odăiţă,
Unde Te-ntâlneai cu Cel adevărat şi viu
Să-Ţi verşi lacrima de suferinţă !


Dintr-o corabie Ţi-ai făcut amvon,
S-aduci Cuvântul la noroade
Ca să ştie toată lumea că eşti Domn,
Ce-aşteaptă să culeagă roade !


Iar dintr-o cruce Ţi-ai făcut altar,
Pe care-ai ars iubire,
Când lumea credea eşti un tâlhar,
Tu mureai pentr-omenire !


Şi de-atunci, eşti tot în căutare…
De oameni dornici dup-o-mpărăţie
Mai e puţin pân’ la ultima strigare,
Nu mai vrea nimeni să se-nscrie ?

~Amin~