La șoapta Ta am tresărit
Cînd ai trecut prin cortul meu
Și glasul Tău blînd liniștit
Sufletu-mi trist l-a încălzit
Isus, în ceasul cel mai greu
A fost deajuns să mă privești
Și să rostești doar un cuvînt
Căci toate slăvile cerești
Și mari puteri Dumnezeiești
Au coborît jos pe pămînt
Splendoarea raiului Divin
Te însoțea cu tainic cînt
Erai frumos cu chip senin
Și alb ca floarea cea de crin
Erai chiar Tu Prieten Sfînt
Ca soarele strălucitor
Cu raze calde și curate
Stăteai în liniște-n pridvor
Și-aveai pe chip un tainic dor
Și o iubire ca de frate
Mi-ai pus pe frunte mîna Ta
Și ai mustrat duhul de teamă
Și boala și-apăsarea grea
Care de mult mă chinuia
Le-ai stins în palmele-Ți de mamă
La șoapta Ta tresar și-acum
Cînd treci în zori sau miez de noapte
Și-aștept să Te oprești din drum
Căci am atîtea să-Ți mai spun
Prieten drag, ce totul poate.