Oare de ce ne-am îndepărtat,
De Domnul care ne-a salvat,
De ce nu mai ascultăm de Cuvântul Său,
Și ne ducem după mintea noastră mereu.

Fiecare cunoaște îndată,
Cuvântul lui Dumnezeu din slavă,
Și totuși suntem așa de departe,
De Împărăția viitoare.

De ce oare ne-am îndepărtat,
Nu ne mai place de Cel Preaînalt?
Sau ne-am acomodat prea mult,
Cu Cuvântul lui Dumnezeu acum?

Ne-am plictisit de pocăință,
Și nu mai ținem la acea credință,
Sau este altceva,
Și ascultăm de altă vocea acuma.

Prea mult ne-am îndepărtat,
De Domnul care ne-a salvat,
Prea mult păcatul l-am acceptat,
Și aproape am uitat de Cel Preaînalt.

Dar oare trebuie să fie așa,
Trebuie să fim departe de slava Sa?
Asta cere Dumnezeu,
De la noi poporul Său?

Să stăm cât mai departe,
Pentru a nu împlini Biblia ci a umbla cu strâmbătate,
Asta cere Domnul de la poporul Său,
Să stăm departe de Biblie mereu?

Și totuși știm căci nu e voia lui Dumnezeu,
Pentru a sta departe de Fiul Său,
Dar dacă aceasta e voia Sa,
De ce stăm departe de Domnul acuma.

Ne place unde am ajuns,
În întunericul care ne-a pătruns,
Oare ne place așa de mult,
Să stăm fără Domnul Isus?

Poate căci ne place așa,
Să stăm departe de puterea Sa,
Poate e mai bine fără Dumnezeu,
În întunericul acela greu.

Dacă în starea aceasta am ajuns,
Să stăm departe de Cel Sfânt,
Este o problemă care trebuie rezolvată,
Căci vine Domnul din slavă.

Vine Domnul și nu știu cum ne va găsi,
Departe de Cel din veșnicii,
Și dacă tot acolo am rămas,
Va fi vai de noi când se va arăta Cel Preaînalt.

De aceia cât mai degrabă,
Este nevoie de o întoarcere reală,
Să ne întoarcem unde am fost,
Lângă Domnul nostru glorios.

Să nu ne surprindă venirea Sa,
Departe de El atuncea,
De aceia fiecare,
Să își facă o cercetare.

Să vadă cât de departe este de Dumnezeu,
Și cât de aproape este să vină Fiul Său,
Fiecare să se uite în inima sa,
Cât de departe e de Domnul acuma.

Să lăsăm mocirla la oparte,
Și să ne întoarcem la Cel ce dă salvare,
Dumnezeu vrea cu adevărat,
Să găsească un popor binecuvântat.

Un popor care îl slujește mereu,
Și ascultă de Fiul Său,
Ba mai mult îl urmează pe calea îngustă,
Îndemnat de Duhul Sfânt să lupte.

Asta vrea Dumnezeu,
Să găsească când vine Fiul Său,
Dar cum suntem noi oare,
Tot în mocirlă la păcate?

Bine ar fi dacă am realiza,
Căci în curând vine Mesia,
Și nici unul nu va pleca,
Dacă are haina murdară atuncea.

Ce mai avem de așteptat,
Căci se apropie venirea Celui Preaînalt,
De ce stăm oare așa,
În loc să ne pocăim acuma.

Oare acesta este drumul ce duce în sus,
Să stăm așa cu hainele murdare acum?
Fiecare își vede de drumul său,
Departe în noapte fără Dumnezeu.

Dacă am înțelege fiecare,
Cât de aproape este Domnul din zare,
Nu am mai sta așa,
Ci ne-am întoarce acuma.

Ne-am pocăi cu adevărat,
De hainele murdare pe care le-am purtat,
Și am rămâne la crucea Sa,
Până El ne va lua.

Dar poporul este amorțit,
Și nu se gândește căci vine Cel iubit,
El se gândește pe mai departe,
La lucrurile care pier sub soare.

Dacă ai urechi de auzit,
Fă ce trebuie să fi mântuit,
Nu lăsa haina murdară,
De Dumnezeu să te despartă.

Fă ce trebuie făcut,
Până nu vine Domnul Isus,
Va fi ferice de tine,
Dacă ai haina curată când El vine.

Amin