Înainte de a judeca,
Oprește -te o clipă!
Oprește -te, nu ignora.
Te rog, privește în urma ta o clipă,
Și vezi dacă drumul pe care alegi să mergi grăbit și în pripă,
Luminează sau întunecă viața ta.

Vezi un om trist pe cărare,
Ce faci? Empatizezi sau îl ignori?
Vezi pe cineva care pe gânduri pare...
Ce faci? Îl înțelegi sau îl ironizezi?
Când vezi un om negru de supărare,
Încerci să îl liniștești sau ești cel ce pune paie pe foc?

Trăim într-o lume în care să fii rebel este la modă,
Într-o lume în care se pune egal între bun, naiv și slab,
O lume în care cel ce se crede șmecher, minte,
Iar cel sincer și iubitor este considerat ratat.

De ce încurajăm oare egoismul?
De ce încurajăm comportamentul de lup mascat?
De ce, cel care a lovit, frustrat, se simte,
Că cel ce a fost lovit de el, a reacționat?
De când a cere să fie reciproc respectul
E ceva considerat exagerat?

De când, să ierți, a devenit o slăbiciune?
De când, iubirea sinceră, a devenit așa greu de găsit?
De ce prieteni pe interes găsești la orice pas,
Dar un prieten adevărat este așa greu de găsit?

Sunt multe întrebări, multe,
Cu răspunsuri greu de găsit...
Dar singurul care are răspuns la toate
Este al slavei Domn, ce pentru ale noastre păcate, S-a jertfit.

Când privești la El înțelegi că a iubi nu e slăbiciune, ci putere;
Înțelegi că a fi sincer, onest, este o onoare
Pe care și-o poate asuma doar cel ce se lasă șlefuit.
Când la El privești înțelegi că iertarea înseamnă eliberare
Și că răzbunarea e arma celui slab.

Uneori să cauți pacea,
Nu înseamnă doar să întorci obrazul celălalt,
Uneori să cauți pacea,
Mai înseamnă, să pleci din locul în care respecți, dar nu ești respectat.

Chiar de e greu și pare nedreptate,
Chiar de unele lucruri, acum nu le înțelegi,
Alege totuși să ai răbdare,
Răspunsul Lui să îl primești.
El scoate totul la lumină,
Nimic de el nu va rămâne ascuns,
Așa că, liniștit să stai și fără grijă
Căci la final, la rugăciune vei primi răspuns.