Intr-o zi o surioara
Cu sotiorul lângă ea
Stătea frumos la măsuță
Și pe geam se tot uita

Vede ca vecina dânsei
Tocmai ce punea pe sarma
Hainele proaspăt curate
Scuturate-n jos, atârnă

Spuse iute către soț
Ia privește mai bărbate
Ce haine murdare sunt
Nici nu zici ca sunt spălate

Nu-mi dau seama, cum vecina
Nici la vârsta înaintată
Ea nu știe a spala
Nici acum nu e-nvatata?

Soțul o privi atuncea
Și ii spune blând, femeie
Fiecare om difera
Și cât știe, atât sa spele

A rămas a noastră sora
Asa tot nelămurita
Gandindu-se cum sa facă
La vecina cum sa-i zică...

S-o învețe că nu-i bine
Rufele cum ea le spala
Ca pot rade toți vecinii
Și prietenii de scara.

Însă mai trecu o zi
Și vede din nou pe culme
Hainele vecinei ei
Întinse pe sarma ude

Dar iată de-aceasta data
O cuprinde -n loc mirarea
Nu se poate, cum asa?
Se intreaba-n indignare

Ia vino bărbate iute
Vezi și tu ce vad și eu?
Hainele de-aceasta data
Sunt curate, dragul meu

Uite albul cum lucește
Nici o pata nu mai este
Cum de a știut vecina
Ce detergent folosește?

Soțul iar privi la dansa
Și Oftând cu greu răspunde
Nu femeie, ți se pare
Nu Hainele erau problema,
Geamurile erau murdare
Le-am șters eu și de aceea
Se vede azi tot curat
Hainele vecinei noastre
Au fost mereu de-apreciat...

Morala acestor versuri
E sa nu judeci nicicând
Sa privești întâi la tine
Sa îți faci curat în gând

Nu privi la paiul celui
Care îți este aproape
Ci la bârnă ce-i la tine
Ca sa vezi, sa faci dreptate!

Andra S