Așternutul este moale și atât de călduros
Dar în el rămâne omul care este puturos,
Însă omul care-i vrednic, cel ce este credincios
Se ridică imediat și e tare bucuros.

Somnul nu îl poate învinge, nici căldura patului
Nu se lasă copleșit de puterea somnului.
Se ridică imediat și se pune în rugăciune
Domnului să îi vorbească, lăudându-I Sfântul Nume.

Omule ești minunat, fii un vrednic lucrător
În ogorul Domnului, pentru al tău Mântuitor,
Nu mai sta în adormire, hai trezește-te odată
Lasă somnul, lasă patul, lasă viața dezlânată!

Hai ridică-te din somn, este vremea de trezire
Nu mai sta pe patul morții, nu mai sta în adormire,
Timpul este aproape gata, este ora de plecare
Către cerul luminos, către zarea sclipitoare,

Timpul trece, trece iute și-ntr-o zi te vei trezi
Că n-ai ascultat îndemnul, c-ai pierdut această zi,
Că puteai și tu s-asculți de chemarea Domnului,
Că ai fi putut să fii sus, în sala tronului,

Cu frații tăi de credință, adunați toți împreună
Așteptând ca să primești o cunună de lumină,
Căci atunci, credința ta va fi darnic răsplătită
Că te-ai încrezut în Domnul și-n Cuvântul Său de Tată.

Amin!
30.10. 2026