Isus, Îți aparține cerul și știu că ești un Rege ce-i veșnic și slăvit,
Și nu pot înțelege cum Tu, lumină vie, ai vrut să vii în beznă, ce mult Tu m-ai iubit!
Nu Îți lipsea nimic, erai chiar Fiu de Rege, aveai în slujba Ta mii de făpturi cerești,
Dar totuși ai ales să porți straie umile, să vii în lumea rece, între acei lumești!

Nu pot să înțeleg cum Tu, Cel pur în toate și care ai urât păcatul până la sânge,
Tu ai ales să-l porți asupra Ta la cruce și ai dovedit de-a pururi că dragostea învinge.
Erai slujit în toate în cerul de lumină, dar ai venit în lume ca slujitor smerit.
Ai vrut să ne arăți cum e să fii lumină și Te-ai lăsat zdrobit, căci mult Tu ne-ai iubit!

Erai cel mai bogat și pietre prețioase aveai drept bogăție.
Tu Te-ai născut în iesle, smerit ca nimeni altul, călcând atât de aspru pe ceea ce e mândrie.
Ai fost sărac în lume și ai ales să mergi ca noi prin lupte grele.
Te-ai dat drept pildă în toate și, prin zdrobirea-Ți sfântă, Tu ai ajuns acum mai sus, mai sus de stele!

Isus, Îți aparține cerul și știu că ești un Rege ce-i veșnic și slăvit.
Aș vrea să fiu ca Tine, smerit, umil în toate și să iubesc și eu așa cum m-ai iubit.
În lupta pe pământ, mereu să-mi amintesc cum traiul Tău a fost atât de luminos.
Te rog, trăiește în mine, ca toți din jur să vadă că-n templul meu domnește iubirea ce-i Hristos!