Ce frumoase promisiuni, Isus Domnul ne-a lăsat
Pentru aceia care totul au lăsat și L-au urmat.
Ce frumos Isus ne spune ce-adevăruri sclipitoare,
Că-ntr-o zi vom moșteni a Lui slavă și splendoare!

Dar-nainte ca noi, carnea, să putem ajunge sus,
Iată ce vrea să ne-nvețe Cel ce e numit Isus!
Mai întâi de tot și-n toate, omul vechi se cere mort,
Să ne dezbrăcăm de fire, cum am dezgoli un cort!

Căci dacă în noi iubirea nu-și va face loc din plin,
Atunci inima din piept este plină de venin!
Și acel ce spune tare că-L iubește pe Hristos
Și urăște pe-al său frate este doar un mincinos!

Iată Mielul cel divin, ce-a venit din slava-I mare,
Să ne arate ce-i iubirea printr-o jertfă salvatoare.
El veni exemplul viu într-o lume de amar
Și ne-a arătat slujirea ce ne-a oferit-o în dar!

Și acel ce se unește cu Isus în a Lui viață
Va păși cândva în slavă și în glorie măreață,
Dar-nainte ca al său pas să calce în slăvi divine,
Va trebui să poarte cerul pe-al văilor ruine!

El veni să ne aducă cerul Său prin noi, în lume,
Ca-ntr-o zi să moștenim doar comorile ce-s bune.
Vorba, traiul și privirea să arate cerul în noi,
Deși încă ne aflăm pe pământ unde-s nevoi!

Dragostea din noi să ardă pentru omul cel pierdut,
Să iubim chiar și vrăjmașul ce-a lui palmă ne-a durut.
Și de ne-om găsi să fim călcați aspru în picioare,
Din noi să se verse cerul prin iubirea ce nu moare!

Să fim noi la fel ca Domnul, care spunem că-L urmăm,
Dragoste ce-i vie, pură, noi în lume s-arătăm.
Și înainte ca să vie ceasul cel mult așteptat,
S-arătăm aici în lume, cum sunt fiii de-mpărat!

Și înainte ca Isus să ne-ntâmpine cu dor,
Să lucrăm neosteniți, a Lui holde și ogor!
Să ardem vii în lucrare, să ne aducem jertfă în toate,
Și-apoi cerul ce-i în noi ne va duce în cer prin moarte!
Amin