DE CUVÂNTUL ÎL AUZI
De Cuvântul tu-l auzi
Și în El găsești plăcere,
Să nu uiți măcar o clipă
Că-n El ai și mângâiere!

El ți-i singura scăpare
Ce-l ce crede-n El, nu moare.
Sunt puțini cei ce fac bine,
Cei ce au credință’n Tine,

Cei ce zilnic să gândescă,
Voia Ta să împlinescă.
Nu fii iubitor de sine
Și iubește tot ce-i bine.

Să nu cauți niciodată
Ca să scapi de orice pată,
Mergând să te spovedești
La cei ce-s pământești.

La tălharii îmbrăcați
În haine de împărați,
La acei ce nu sunt curați,
La cei ce-s împovărații,

De păcat, de făr-delegi
Și la minte nu-s întregi.
Căci ei n-au de unde da
Lucruri după voia Ta,

După voia lui Dumnezeu
După cei ce nu fac rău
Care zilnic se smeresc
Și în duh se înnoiesc.

Căci ei cresc din treapta-n treptă
N’ orice gând și-n orice faptă
Zilnic ei se pregătesc
Ca să crească’n cei firesc.