Când eram în încercare, fără niciun ajutor,
Și când flacăra-ncercării se-ncingea,
Când mi-era mai grea povara și când greul m-a cuprins,
Focul încercării, Doamne, Tu l-ai stins.

Nimeni nu-i așa puternic și-atât de milos,
Ca să scape viața mea pierdută.
Nimeni nu și-ar da viața pentru mine, un păcătos,
Numai Tu, o, Domnul meu, Isus Hristos.

Când stăteam în neagra noapte cu-ale mele frământări,
Nimenea nu a știut durerea mea.
Dar Tu ai știut, o, Doamne. Ochii Tăi mă urmăreau
Și, în mila Ta, Isus, m-ai ridicat.

Nimeni nu-mi cunoaște pasul, nu știe umblarea mea,
Numai Tu, Isus, cunoști și gândul.
Tu m-ai certat de-aproape și-ai iubit ființa mea,
M-ai scăpat, Isuse drag, de moarte.

În nimeni, Doamne, n-am găsit pentru mine ajutor
Când aveam nevoie așa de mare.
Partea mea a fost suspinul și cu lacrima de dor,
Dar în Tine mi-am găsit alinul.

Eu din Tine-mi fac de-acum turnul meu de adăpost,
Căci mereu ai fost, Isus, scăparea mea.
Rămâi stâncă pentru mine și scut tare-n vreme rea,
Să călătoresc cu Tine eu aș vrea.