Inimioară cu lăcată,
Inimă cu răni,
N-ai zâmbit şi tu, odată,
Numai ceaţă eşti şi zloată,
Numai apă-nveninată
Mi-ai turnat în căni...
Te-a bătut şi zi şi noapte
Al ispitei vânt;
Roadele-au rămas necoapte,
C-ai crezut şi zi şi noapte
Umbre, valuri, zări şi şoapte
Care te-au înfrânt.
Inimioară cu lăcată
Prinsă-n greul somn —
Domnul stă la ușă, iată!
De te-ai descuia îndată,
Să-L primeşti în tine, toată,
Pe Isus ca Domn! ...
1950