Ai putea să crezi vreodată
Că al tău Domn te-a uitat?
El nu uită niciodată
Pe omul, ce l-a salvat,

Pe omul ce-i plămădit
Din apă și din țărână
Căci pentru el, a murit
Și-a dat viața Sa, divină.

Pe om, Domnul îl iubește
Față de el, e milos
Și deloc nu contenește
Să îi fie de folos,

Îi dă pace, sănătate,
Dar prin incercări îl duce
El îi oferă de toate
Înspre ceruri, îl conduce

Că pe acest tărâm de jale
Dacî singur l-ar lăsa,
Ar trăi doar zile amare
Viața, i-ar fi foarte grea.

Sacrificiul a fost mare
El, pe cruce a suferit
Să trăiască fiecare
Viața cea făr de sfârșit.

Domnul nostru nu ne lasă
Și nu ne-ar putea uita
De-a Sa creatură-i pasă
El viață, vrea să ne dea

Plin de har și de iubire
Domnul ne va însoți
Și calea spre fericire
Doar prin El o vom găsi.

Amin

Câmpia Turzii, 11 octombrie 2026