Când deguști o roșie delicioasă,
Sau un măr cu ten îmbujorat,
Să te-ntrebi- de ai Iubirea-aleasă,
Sau doar patima pentru mâncat?

Când aduni zmeura-n roz gătită,
Te desfeți cu gustu-i delicat-
Simți și Bucuria cea slăvită
De a fi copil de Împărat?

Savurând un miez de nucă cocos-
Te gândești la straiul alb, curat,
Ai în suflet Pacea lui Cristos,
În care-ai fost, prin Jertfă, îmbrăcat?

Culegând mure din mărăcini,
Spărgând sâmburi de migdale-amare,
Alegând măceșele din spini,
Deprinzi îndelungata Răbdare!

Când mănânci struguri, prune brumate,
Să le-mparți cu cei din jurul tău,
Ca să arăți sfânta Bunătate,
Cu izvor în Bunul Dumnezeu!

Savurând pere verzi și măsline,
Poftind des oaspeții sub smochini,
N-ai să uiți de Facerea de Bine,
Pentru sărmani- frați, dar și străini!

Fructe precum nuca și gutuia,
Rezistând un an în magazii,
Ți-amintesc din plin: Credincioșia,
Să te însoțească zi de zi!

Roade pline de suc și dulceață,
Numite: nectarină, piersică,
Să-ți îndrepte gândul spre Blândețea
Care-i nimb în Viața Veșnică!

Fructe cu nuanțe-oranj-de soare,
Precum mandarine, portocale,
Să ne-nvețe sfânta Înfrânare,
Fără care, nu răzbim pe Cale!

Roade acre, cu nuanțe aurii,
Precum corcodușa și lămâia,
Ne conving că e acidă-întâi,
Dar apoi, e dulce Mântuirea!

Amin!
Budești, Vâlcea, 11-10-2026