Moșteniri! ...


Moștenirea omului,
Este-o, mică frunză-n vânt,
Ce se-așează, pe mormânt
Pe când a creștinului,
E averea, Domnului,

Grația și fericirea,
Învierea și iubirea,
Viața în, Împărăție
Și pace și bucurie,
Munca Iadului, n-o știe
Și-ntr-e oameni, e-o făclie.

Moștenirea, celui rău
Cu voia, Lui DUMNEZEU,
E-o pedeapsă-ngrozitoare,
De care, n-are scăpare,
Durere, dar nu iertare,
Fiindcă se voia prea mare! ! ...

Foc aprins ce nu se stinge,
O inimă ce se frânge,
Pentru cei ce-au, vărsat sânge,
Pentru cei, care-au hulit,
Pentru cei ce-au jurat strâmb,
Pân s-ajungă în mormânt...

Celor ce-nnoată-n, minciuni,
Ca și pentru cei nebuni,
Pentru cei, care nu cred
Nici, lucrurile ce le văd,
Ce nu, cred în înviere

Nici în a Tatălui putere,
De chin veșnic, numai buni
Și de mulți alții ca ei,
Farisei și saduchei,
Care cer, mereu minuni,
Și se cred, drept cei mai buni...

Ori cei ce, se cred scăpați,
Mai mândri decât ceilalți,
Ce n-au, vrut a fi salvați
Și au îngropat talanți,
Că decât să-i înmulțească,
Au ajuns să-i împărțească.

Și de-aceea, socotesc
Important traiul lumesc,
Că aici cu bune fapte,
Vei fi izbăvit, de moarte
De moartea, Adamică,
Nu mai intri-n panică,

Prăpastie, mare te desparte
De acea, de a doua moarte! ! ...

Isus Domnu-i, lângă tine
Și cu dreapta, strâns te ține
Pentru că El, ți-a fost pâine
Și-ai avut nădejde-n El,
”Regele lui Israel”
Ți-a dat sânge, fiind convins

Că n-ai fost, un simplu ins,
Și porți nume de creștin
Spre slava, celui Divin
Care mâna ți-a întins,
Și nu te-a lăsat învins...

Nu vă, cade-un fir de păr,
Când trăiți în Adevăr! .
Domnul fie lăudat,
Că-n moarte, nu ne-a lăsat.

Moldovan Pavel
11.04. 2024.