Am vrut să-Ți scriu,
Dar parcă nici cuvinte n-am găsit
Să-Ți spun cât mi-e de dor de Tine
Și cât de greu mi-e fără Tine
La fiecare asfințit!

Am stat în liniștea nopții,
Ți-am căutat susurul blând
Și n-am găsit decât tăcerea negurii,
Un zumzet de greier, sau al pasării cânt;
Apoi Te-am căutat și în Cuvânt...

Acolo Te-am găsit mereu,
Acolo mi-ai vorbit, m-ai mângâiat,
M-ai îndemnat pe căi plăcute,
Lumina Ta mi-ai arătat!

Și mi-ai vorbit, m-ai îndreptat,
Voia Ta mi-ai descoperit!
Mi-ai dat putere, m-ai îmbrăcat
Cu armătura ta, ca un soldat
Al Celui mai Sfânt Împărat,
Și m-ai iubit!

Tu ști că de multe ori mi-e greu,
Că vreau să Te simt tot mai aproape;
Mi-e dor să mă așez la pieptul Tău
Și să ascult a Tale șoapte...

Dar Tu îmi spui că ești cu mine
În toate zilele, până la sfârșit,
Să cred; Să nu mai caut doar simțiri,
La fiecare asfințit!

Să mai lupt puțin, să mai iubesc,
Un pic de suferință să mai rabd;
Căci în curând Te voi vedea,
În toată Slava Ta
Și în Împărăția Ta mă vei lua!