Nu poate fi un răsărit
Dacă soarele nu apune.
Credința ta nu a pierit
Cât timp te-afunzi în rugăciune.

Poate că ceri o floare rară
Sau un imens buchet de flori.
Dar până toate-o să răsară
Să nu te miri că dai de ploi.

Iar după ce ploaia dispare,
Cauți o rază de lumină.
Tu, cel ce ai cerut o floare,
Primit-ai în schimb o grădină.

De vrei s-ajungi în toiul verii,
Mai întâi treci iarna geroasă.
Nu asculta șoapta poverii,
Când promisiunea-i valoroasă.

Să nu cârtești pe drum, când poate,
O ușă-n față ți-e trântită.
Prin ea, Domnul îți poate scoate
O cale ce ți-e potrivită.

La El e lacătul și cheia.
Pe noi, vrea să ne lumineze
Binecuvântând pe-aceia
Ce știu ușa să n-o forțeze.

O încheiere, un final
Sau o situație mult prea tristă.
Domnul începe al Său plan
Adesea, printr-o ușă-nchisă.

Și chiar de mai plângi în ascuns,
Să știi, planul Lui nu-i sfârșit.
Mai rabdă-o clipă de apus
Pentru-o viață de răsărit.