Spre locuri de pace...
Autor: Cristian Boariu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de BenHur in 10/10/2009
Oh, Doamne... cuvintele Tale, sublime, mărețe,
M-ating fiecare, când ziua e rece,
Când frunza iar cade, când toamna apare,
Când vântul iar suflă, când rana mă doare...

Lucrarea-nceputa, o, Tată, cu Tine,
Aș vrea plin de râvnă, umilă să-mi fie,
Cu pace, cu har și cu multă iubire,
Să fiu pentru lume, oricând, mărturie.

Prin harul Tău, Tată, să-mi crească credința,
Să nu pot oh, Doamne, striga biruința,
Pân' ceasul de luptă și lunga-mi cărare,
Sfârși-voi la Tine, în marea splendoare.

Când toamna se trece și inima-mi plânge,
Gândesc că odată la Tine voi merge,
Gândesc că în anii ce-mi stau înainte,
Vei fi pentru mine un Prea Bun Părinte...

O voce ce strigă, un glas care cheamă,
Spre locuri divine, spre timp făr' de toamnă,
Spre locuri de pace, de caldă iubire,
Când inima tristă nicicând n-o să fie.

10 octombrie 2009
Nu am mai scris de peste un an si simtamantul de-a aduce rod a renascut intr-o toamna tarzie, dar plina de bunatatea Creatorului.
Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa-ti dea putere si inspiratie in a fi roditor si mai departe prin acest dar pe care El ti l-a dat - de a scrie! Frumoasa poezie...
Adăugat în 10/10/2009
Cristi, desi nu imi place toamna, poezia asta imi place f. mult. parca e viata care se ridica din uscaciunea toamnei. Hmm.. uscaciune ce ciudat am gandit pentru un moment...toamna e anotimul cand adunam roadele, ar trebui sa fie cel mai fericit, cu celele mai multe sarbatori ale multumirii. Sa fi binecuvantat Cristi cu multa inspiratie pentru si mai multe poezii.
Adăugat în 16/10/2009
Deosebite poeziile dumneavoastra, inspirate parca din gandurile mele. Domnul sa va binecuvinteze!
Adăugat în 13/05/2012 de mesarosmary
Statistici
  • Vizualizări: 2570
  • Export PDF: 7
  • Favorită: 2
  • Comentarii: 3
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni