Drumul deznădejdii
și al întoarcerii...



Făptura umană, des
Pe cel Rău imită,
Rămân de cules
Ură și ispită.

Cu voință frăntă
Și Cel rău în spate,
Se-ndreaptă spre moarte,
Cerul îl irită-i

Dă mânie multă
Aducând insultă,
Celor care cântă
Cântec, cu-alăută

Sfatul bun n-ascultă,
Pe-o cărare mută,
Pustie se duce
Speriat de Cruce.

Uită, mica cetățuie,
Și din rob, Lui Dumnezeu,
Bate iar pe Domnu-n cuie
Făcînd voia Celui rău,

Duhuri rele îl împing
Spre lucruri atrăgătoare,
Dorințe ascunse-nving
Pentru-o slavă, trecătoare.

I s-ar potrivi pedeapsă,
Cloaca iadului arzând,
Focului etern nu-i pasă
De cei ce sufletu-și vând! ! ...

Dar, se fac minuni sub boltă,
Ceru-n jertfă, milostivă,
Răspunde l-a lui revoltă,
Și-o consideră naivă! ...

De nu cobora Hristos,
Să se nască pe pământ
Ca făptură și Cuvănt,
Pentru orice ticălos,
Prin Jertfa-i, de bun miros,
Rămâneam, pleavă risipită jos,
Care arde-ntr-un fum gros.

Ne ridică sus spre Slavă.
Viață veșnică-a lăsat
Pentru noi spiță bolnavă,
Șterge oricare păcat.

Glorie, strigați-i Lui! ! ...
Domn al universului,
Care-nvins-a prin Iubire
Oricare mare oștire.

Și strigați-i, Osana! ...
Preamărind lucrarea, Sa
Prin care, iadul l-a-nvins,
Iertând fiecare ins.

Doar cei ce încalcă legea
Repetat, dar o cunosc,
Și o fac in mod voit
Și nicicum nu recunosc,

Nu se roagă, de iertare,
Ci se duc pe aceeași cale.
Ei, ajung pe-o cale lată
Cu Balaurul odată.

Hrană, unui foc nestins,
Și cu acel, fals proroc,
În a iadului cuprins,
Și se plâng că n-au noroc.

Maria Despescu
06.12. 2021Ora 19.00