Cântec de iarnă,

Bate vântu-n piața goală,
Vânt uscat, semănând boală,
Abite-s firele de sârmă,
De beteala, ce atârnă,

Zăpada în strat subțire,
Fulgi mărunți, cade-ntre fire,
Pe sub becul, de neon
Fulgii rari, cad pe beton,

Nu-i țipenie de om,
Ori de câine, vagabond
Încerc să citesc, un tom
Ce cuprinde-un mapamond,

Prin geam, caiere de ceață,
Văd rotite-n, vântu-anemic,
Singure, dau semn, de viață
În acest cuprins astenic...

Am înțepenit la masa
Luminată de-o veioză,
Liniște-i, în toată casa
Parc-am înlemnit, în poză! ...

Pe perete-n, răsărit
Cel Ce-a venit, din iudei,
Într-un tablou afumat,
Îmi șoptește, supărat

Abia este ora trei,
Du-te și te bagă-n pat! !

Bându Ioan
10.05. 2025.