Am crezut că inima
Poartă-n ea iubire
Și că ar putea să dea
Chiar și fericire;
Doamne, nu-i adevărat,
Îi lipsește fapta
Și este nespus de rea...
Transplantează-mi alta!

Am crezut că mâna mea
Este mai miloasă,
Că se-ntinde ca să dea,
Că de altu-i pasă...
Însă nu, o, nu-i așa,
N-are pic de milă,
Tai-o și în locul ei
Pune a Ta mână!

Am crezut că-n drumul meu
Pun piciorul bine,
Că e drumul cel ales
Și că mă susține...
Însă nu, este greșit,
Rătăcește-ntruna,
Doamne, Doamne schimbă-mi-l
Și Te rog dă-mi mâna.

Mai credeam că ochii mei
Poartă-n ei lumină,
Și că-n ei se oglindesc
Liniște deplină...
Însă vai, sunt orbi, sunt goi,
Fă cu ei ce crezi,
Doamne, scoate-i, și în loc
Pune alții limpezi.

Cine-ar fi crezut că am
O ureche surdă,
De Cuvântul vieții sfânt
Nici nu vrea s-audă...
Ce să fac ca să aud
Șoaptele-Ți divine?
Doamne, pune-mi alta-n loc
Ca s-aud mai bine!

Și credeam că vorba ei,
Vorba limbii mele,
Este dulce și cu vers
Și cu dor de stele...
Însă nu-i adevărat,
Totul e minciună,
Doamne, limba-i de tăiat
Pune-mi alta bună!

Ochi, picior, urechi și mână,
Totul mi s-a transplantat,
Limba mea laudă-ntruna:
Doamne, sunt un om schimbat!
Inima își cântă versul
Unei vieți de fericire,
Căci acum în simțăminte
Poartă-n ea o nouă fire.

Am crezut că nu se poate,
Că voi fi pierdut pe veci,
Cine să mai intervină
Când ești gata ca să treci?
Însă, Doamne, ce minune,
M-ai primit, m-ai consultat
Și în fața tuturora
Pot să spun, da, SUNT SALVAT!