Zi sfințită și binecuvântată


Motto:
De ce penultima, poruncă
Pare, fără-nsemnătate? ...
Asta, pentru că-n-călcând-o,
Omul, le-a-ncălcat pe toate! ...


Ziua sfințită! ! ...


Putem calcula, până la infinit,
Dar viața pe pământ, e-atât de scurtă! ...
Și omul întreg, rar va-mplini ani, o sută
Că la șaptezeci sau optzeci ia sfârșit...

Doamne zece porunci ne-ai dat
să-mplinim
Tu Cel Ce din lut ne-ai făcut
Îns-a Ta Suflare, ne face să trăim,
DOMN Ce făptura-ți iubești
De la început.
Vrând, S-o Ții în Eden, un timp absolut! ...

Noi cam toți o poruncă-ncălcăm, mereu
Și greu ne-amintim, ce trebuie, ținut
Minte! ! ...
De când pe pământ, dictează Cel Rău,
Porunca, antepenultimă, o încălcăm Părinte! ! ...

Poruncile toate-s, astfel încălcate
De marea, masă a lumii,
Care vrea strălucitoare palate,
Și trecătoarea, viață a deșertăciunii! ! ...

Căci în lume, trăim, cei ce vrem
Să-mplinim cele zece porunci

Lumea cu-al ei stăpân în comuniune,
Tratează pe cei ce vor să Te-asculte,
Ca pe praful, ce vântul îl poartă, pe uliți
Și-i depărtează cu fierul ascuțit al unei suliți,
Din preajma lor, și-a lor regiune! !
Și-a lor îndoială, o transformă în glume,

Porunca a patra, cea îndepărtată
De mulți ce se cred iertați, de tot,
Se cere la fel, de respectată
Ca tot Decalogul Mărit Savaot! ! ! ...

Ziua a șaptea, de Domnu-i lăsată,
Pentru Sine și pentru popor,
Chiar și pentru cei, călcând calea lată,
Și nu numai, pentru câteva oi, un ciopor,

Domnul ne-nvață, noi ascultăm
Oamenii săi mereu să-L întrebăm
De ce cei ce-au, rătăcit așa de mult? ! ,
De n-ascultă nici de Judecătorul,
Atât de temut! ! ...

Călcând-o, legea toat-o, stricăm
Doar Fiul omului, a-mplinit-o pe ea,
A DOMNULUI, poruncă, n-o ascultăm,
Cum, Cel născut, din Duhul, o împlinea! ...

Căci Iisus din, Tatăl venea
Și toată voia Sa o făcea! ! ! ... ,

Mai nou, nu ne cinstim, nici părinții
Ce să mai vorbim, de străini? ? ...
Vrem să trăim, aici, precum prinții
Pe ei, îi lăsăm la mila, unor vecini! ! ...

Pe cei ce legea, încalcă nu-i numim câini,
Ci cei ce slujesc la ambii Stăpâni,
Câinele-i credincios și-o viață te-așteaptă,
Pe când popoare, nu vor să se-nalțe o treaptă,

Pe Calea-ngustă, pe care-i Christos
Făcând cuiva rău, ne vedem ”înțelepți”
Dar, Cel Ce e și lor, Creator
Îi judecă deja ca nedrepți! ...

Ceea ce scrie-n Sulul,
Cărții vieții e sfânt,
Unii-s înălțați,
Alții se-ntorc în pământ,

Sunt DOAMNE-un păcătos
Ce trăiește sub soare,
Ce Doamne doar, Ție-Ți dă închinare! !
Și-abia acum bătrân, văd Sabatul ca
Sărbătoare! ! ...

Pentru c-aveam, ferestrele sufletului
Meu, prea murdare...
Aleluia-Ți, cânt azi eu Stăpâne,
Că m-ai luminat, la timp și pe mine,

Dar a nu mânca, din cărnuri, de Tine
Lăsate,
N-ai dat o lege să interzică, nimic, din bucate,
Decât una ce asupră-ne se răsfrânge:
A NU SE CONSUMA CARNEA CU-AL EI SÂNGE! ! ...

Spune al tău cuvânt
”Sângele să se scurgă, în pământ! ! ! ... ”


Blându Ioan
21.06. 2026.