III
Căci pe a timpului tăblie, cand nu mai vedeai nimic,
Nici un deal şi nici o vale, nici pămantul, nici un pic.
Cand Tatăl, cel preaiubit, “Omniprezent şi Creator,,
A facut toate din lume, din univers, Stapanitor,

Dintr-o şoaptă, cu un gest, dintr-un glas, a zis:” -să fie-’’
Şi nimicul nevăzut s-a retras în colivie.
Iar apoi, trec ca pe-o scenă, tot ce n-ai mai întalnit,
Imagini nebănuite la Cuvantu-I s-a ivit.

Ce putere minunată, forţe stranse-n chingi de foc,
A lăsat, să fie toate, ziua noaptea la un loc,
Şi din bici făcu să joace norii ce fugeau mereu,
Care au fost destinaţi să fie pe cerul Său.

Se retrag în matca închisă, apele cele rebele,
Care au primit sentinţa să se joace între ele.
Iar, prin valuri şi prin aer ce-l prindeai cu-n snop de raze,
Se plimbau ciudate fiinţe create în ipostaze.

Şi au fost făcute iată, în acele zile şapte,
Cu Isus martor la toate, a văzut acele fapte.
Şi umplut de bucurie cand ştiu ce s-a făcut,
Pe rotogolul de pămant se juca nestingherit.

Şi cand noaptea care vine ne aduce umbra ei,
Adormii cu mana-ntinsa, cum zic oamenii acei.
Iată, cateva imagini, ce se desfăşoară dragă,
Dincolo de ce noi ştim, cu mintea asta pribeagă,

Dar iertare, că te-am dus, acolo spre slavi maiastre,
Trebuie să ne întoarcem, azi la locurile noastre.
Stiu o cheie ce deschide uşa la Tatăl ceresc,
E rugaciunea ce te-aduce, la tronul Dumnezeiesc.

Şi plang şi mă rog şi eu să ajung la înviere,
Unde Dumnezeu va sta, sa ne duca in marire.
O, tu om ce eşti clădit de Mana cea minunată,
Te gandeşte că termini, viaţa asta dintr-odată.

Care e misiunea ta? care-I rostul zilei tale?
De poţi să o descifrezi vei găsi răspunsul mare.
Roagă tu pe Domnul Isus să te ia pe braţul Său,
Şi în orice încercare să fie cu tin- mereu.

Ai să adormi poate o clipă şi apoi, tu vei pleca,
Dar pe fila ce-I deschisă scrie azi- NU TE LĂSA .

AMIN