DUMNEZEUL Cel Preaînalt...
Și Prea Binecuvântat! ! !


Dumnezeul Cel Preasfânt
Șase zile a lucrat,
A șaptea s-a odihnit
A ales și a sfințit,
Apoi ziua de Sabbath

Nouă, celor zămisliți
Cu-al Său chip, și-asemănare
Porunci:
-Să vă-nmulțiti să umpleți pământul mare! ...
Căci tot ceea, ce-am făcut,
Vă pun vouă, la picioare
Și vă cer doar ascultare,

Poruncă, din cele zece
Date nouă să trăim,
Când ziua, a șasea trece
Este să ne odihnim,
Stăpân, oaspe, rob și-asin

Asfințit-o, zi de-odihnă
În care să stăm, în tihnă
El pe om îl alegea,
Ispravnic, pe ce creea...

Veșnicia ne-oferea
Cu toată iubirea Sa! ! ...

Modelați de mâna Sa,
Venea-n rai, ca să ne vadă
Fiind copii, lui Iehova
Nu voia fiii să-i cadă,
Veșnicia lor, s-o piardă.

Între-a DOMNULUI făpturi
Era unul, ce-și dorea
Nu doar strălucirea sa! ...
Luceafăr strălucitor
Numit ”fiu al zorilor”
Ci s-ajungă, ca Iehova
Pe care-L invidia...
Pentru toată Slava Sa! ! ...

El, răul cu glasul dulce
Dar cu suflet, vicios
Voia omul a-l seduce,
Ca din rai, omul curat
Fiindcă l-a ascultat,
Să fie-un timp alungat
Din acel pământ, udat
De Tigru și Eufrat,

Pământul, , cel mai bogat
Într-unul greu de lucrat! ! ... .

I-andemnat de au gustat
Din fructu-ademenitor,
Din pomul oprit, de luat
Tocmai de-a lor Creeator! ! ! ...
DOMNUL dumnezeilor,
Veniți, după căderea lor...
Au gustat fruct otrăvit
Ce le-aduse moarte lor,
Precum și urmașilor
Veac de veac în viitor! ! ...

DUMNEZEU le-a poruncit:
”-Mâncați orice fruct al grădinii
Dar din pomul cunoașterii
A ce-i bine și ce-i rău
Să nu vă apropiați,
Să nu fiți cumva-mbiați
Nicidecum, să nu gustați
C-amândoi morții, vă dați... ”

Ascultând însă, de Șarpe
Au mușcat din fructu-acel,
Întîi Eva și-apoi El,
Adam, alungați departe,
Pierzând anii cei de veci,
Spre-a se osândi la moarte! ,
Din Lumină, au trecut
La-ntuneric de temut,
Blestemați, ca Lucifer
Pentr-un timp din, viață pier...

Pentru-a lor neascultare,
Și ca iar să aibă viață
DUMNEZEU, din Mila-i mare,
Dădu propriul, Fiu de Tron,
Spre-a se întrupa ca om,
Jertfă lumii a aduce,
Mare-ofrandă, de pe-o cruce! ...
Omul, dobândind iertare
Și-o mare, răscumpărare! ! !

Prin acest Om-Dumnezeu,
Ajuns în moarte, de trei zile
S-aducă morții pustiire! ,
Ca omul să poat-alege
Rău sau bine, (se-nțelege)...
Viața sau lipsa ei,
Pentru neamuri și iudei,
Fiindc-acest, Rege Iudeu

Fiu iubit de, neam evreu
Este tocmai Dumnezeu! ! ...
Fiindcă, din Iah a ieșit
Cuvântul Neprihănit,
Cel de oameni, hăituit
Cât fusese pe pământ,
Oameni, ce-atât i-a iubit! ! ... ,
Că lor vieți le-a dăruit
Jertfă vieții pe pământ,
Cristos, Domn Nebiruit! ! ,

Pentru Cel, ce va veni
Legea o vom împlini,
Măcar ne vom strădui
Fiindcă, atunci Mesia,
Ne va da Împărăția,
Și-un loc, lângă Tronul Lui,

Cei ce răutăți, mai gustă
Sunt cei de pe, calea-ngustă.
Vor trăi și vor gusta.
Cât de bun. e IEHOVA! ! ! ...
Desfătați de-a Lui Lumină
În adunarea creștină,
În libertate deplină
O întreagă veșnicie,
Vom trăi în bucurie...

Blându Ioan
13.09. 2026.

P. S.
Fie veșnic lăudat
DOMNUL Binecuvântat
Unicul Nostru-Mpărat
Care toate le-a creat

Și cu El ne-ampărtășit
Trup și sânge Preamărit
Ce pentru noi a și murit
Și-anviat numaidecât

C-a stat trei zile-n mormânt
Totul fiindcă ne-a iubit
A Lui este infinitul
UNIVERSUL, CER-PĂMÂNT,
Cel ce nouă s-a jertfit
Pentru-a nu avea sfârșit,
Stăpâni fiind iar pe pământ! ...
Dar L-am cam dezamăgit...
Noi, suflete ce cruci, ne-am dus
Pe Calea Domnului Iisus,
Ne-a chemat și i-am urmat,
Fie Binecuvântat! ! ...
La noi El va reveni
Biserica pentru-a răpi
Și-n Duhul ai Săi copii
Nu îL vor tăgădui
În inimă legea ni-e scrisă
Până la Apocalipsă

Și port în inimă ideea
Să urc l-ai Săi din Galileea
Dar atent ce Ioan a scris
Notat în Apocalips
Acces-un cer nu mi-e permis
Fiindc-am cunoscut femeia! ...
Dar în rai pe-acest pământ
Mă așesază Domnul sfânt
Căci oriunde merge vântul
Eu am Preamărit Cuvântul
Și-o să strig pân la sfârșit
Cum Domnul m-a mântuit
Sub un cer curat senin
Mai rostesc:
Amin! ... Amin! ...
Celor din Ierusalim! !