În cine să mă-ncred eu Doamne
autor. Diana G. U.

În cine să mă-ncred eu Doamne,
Doar Tu-ai rămas cu mine,
Mă porți pe brațe de iubiri,
Să am și nopți senine.

La cine aș putea s-alerg,
Când toți mă dau uitării,
Doar Tu cu mine ai rămas,
Izvorul primăverii.

Spre cine aș putea privi,
Când seara este deasă,
Când trec prin ea, iubirea Ta,
Vre-o dată nu mă lasă.

Amurgul este-ngreunat,
De vremea cea din urmă,
Dar teamă n-am căci glasul Tău,
Alungă orice umbră.

Cui oare aș putea să-i spun,
Când nu mai am putere,
Când toată este doar a Ta,
Izvor de mângâiere.

Sleit pe calea cea din văi,
În grea singurătate,
Mă însoțește-al Tău fior,
Să am de Tine parte.

O, Doamne, cine ar putea,
Să-mi vindece suspinul,
Când vindecarea e a Ta,
În brațul Tău e-alinul.

Spre cine aș putea să strig,
Cand nimenea nu știe,
Din miezul nopții al meu plâns,
Doar Tu... iubire vie.

Doar Tu în mine ai zidit,
În tain-o temelie,
Eu în picioare să rămân,
Chiar dacă cad o mie.

Și-atunci când drumul este greu,
Urcare-anevoioasă,
Spre cer mă poartă harul Tău,
Căci eu... mă-ndrept spre-acasă.
Amin