Osea cap. 10. ,


Israel era o vie mănoasă,
Care pentru sine, făcea multe roade
Cu cât roadele creșteau,
Cu-atât altarele, se-nmulțeau,
Cu cât țara era mai prosperă,
De-ți era drag, s-o privești
Cu-atât se silea să înfrumusețeze,
Stâlpii ei idolești,
Deaceea puțin așteptați,
Că veți fi găsiți, vinovați!
Dumnezeu altarele, le va surpa
Și stâlpii idolești îi va dărâma
Și cerând se vor plânge
N-avem împărat, vor zice! ! ...
Și asta pentru că
Nu ne-am temut de DOMNUL,
Și ce-ar putea face, împăratul
Pentru noi,
Când relele și altarele, refăcute-s ca noi? ...
Ei rostesc cuvinte, deșarte și jurăminte Mincinoase,
Și acestea toate-s vorbe în vânt
Când fac un jurământ! ...
De-aceea pedeapsa lor, viitoare
Va încolți ca o buruiană, otrăvitoare...
Locuitorii Samariei se tem
De vițelul, din Bet-Aven
Poporul trist, va fi și îl va jeli,
Preoții idolatri din Israel,
Vor tremura pentru, slava lui
Și ea se va depărta, de la ei
El însuși va fi dus în Asiria,
Ca dar lui Iareb, împăratul
Crezând că fac bine,
Deaceea Efraim și Israel vor fi
Acoperiți de rușine...
S-a dus Samaria și al ei, împărat
Ca pe-a apelor, față lemnul uscat!
Înălțimile din Bet-Aven,
Păcatul lui Israel, distruse vor fi,
Altele noi nu vor zidi,
Pe-altarele lor vor crește-ntr-o zi,
Spini și mărăcini, ce le vor acoperi...
Și vor zice dealurilor:
”Cădeți peste noi!”
Și acoperiți-ne munților voi! ...
Vor zice jelindu-se
Din zilele Ghibeim ai păcătuit, Israel
Unde s-au ascuns,
Ca războiul împotriva, fiilor răzvrătirii,
Să nu-i fi ajuns? ! ...
Îi voi pedepsi când, voi dori,
Și popoarele împotriva lor, vor vorbi
Și se vor strânge toți,
Când pentru dubla lor
Nelegiuire, vor fi legați
Efraim e o juncă învățată cu jugul,
Plăcându-i să treiere grâul,
Și gâtul ei frumos, i-am cruțat
Dar acum în mânia mea,
Îl voi îngenunchea! !
Iuda va ara câmpii,
Iar Iacov va sfărâma, bulgării
Semănați cu dreptate-i chemarea,
Și veți secera potrivit, cu-ndurarea,
E timpul să căutați, pe DOMNUL,
Până-n acea zi când El va veni,
Și vă veți înălța cetatea,
Și pe voi va ploua, dreptatea! ! ! ...
Ați arat răul, ați secerat nelegiuire,
Ca nebunii și v-ați hrănit,
Cu rodul minciunii,
Te-ai încrezut, deja în a ta cale,
Și în mulțimea, vitejilor tăi,
De-aceea un tumult
Se va iți, peste popoarele tale,
Și va fi jale! ...
Toate cetățuile tale, vor fi nimicite
Cum Salman, a nimicit Bet-Arbelul,
Și-n ziua bătăliei,
Mama a fost zdrobită cu fiii ei! !
Tot așa vă va face Betelul,
Din cauza răutății, voastre
Nespus de mare,
La revărsatul zorilor,
Împăratul lui ISRAEL,
Nu mai stă pe picioare,
Ci va dispare ca ploaia în mare! ...

Blându Ioan
21.09. 2025.