Lumina Sfinților
de Cristian Diaconița
1.
Astăzi se-adună-n lumină curată,
Toți Sfinții cerești în slavă bogată.
Rugă și cânt răsună în noi,
Doamne, spre Tine ne-ntoarcem cu roi.
2.
Prin jertfa lor sfântă, prin lacrimi și dor,
Au scris pe pământ iubirea în zbor.
Cu sânge și har au sfințit căi grele,
Purtând crucea vieții cu inimă aleasă.
3.
Departe-n lumină, acum se-ncunună,
Îngeri și Sfinți în cânt se adună.
Ei strălucesc ca stelele clare,
Purtându-ne-n taină prin vremi trecătoare.
4.
În lupte aprinse, în chin și durere,
Au stat mărturie la sfânta putere.
Și-n slava cea veșnică, Sfinții veghează,
Cu milă divină pe toți ne-nconjoară.
5.
Din câmpuri de sânge, din temniți pustii,
Au răsărit flori de sfințenie vii.
În numele Crucii au mers până-n sfârșit,
Cununa vieții primind în zenit.
6.
O, Doamne, prin Sfinți ne-ntărește cărarea,
În inimă pune lumina, răbdarea.
Prin ei să cunoaștem al Tău chip curat,
Izvor nesecat de har minunat.
7.
O, Sfinților, frați din Împărăție,
Aduceți pe lume a voastră solie:
De pace, de dragoste, de dăruire,
De jertfă curată și de mântuire.
8.
În noaptea cea grea când sufletu-i slab,
Voi, Sfinți, ne purtați pe drumul cu har.
Ne sunteți pildă și sprijin mereu,
Slujind în credință pe Bunul Dumnezeu.
9.
Cu inimă vie, cu glas rugător,
Cinstim azi pe Sfinți în cânt înălțător.
Ei sunt comoara Bisericii sfinte,
Ce strălucește prin veacuri înainte.
10.
Slăvit fie Domnul ce Sfinți a chemat,
Și-n slava Sa mare pe toți i-a așezat.
Prin ei să trăim în credință și dor,
Spre veșnica pace din sfântul Tău cort.
Amin.
„Lumina Sfinților”, de Cristian Diaconița, este o poezie religioasă dedicată Sfinților lui Dumnezeu și vieții lor de credință, jertfă și iubire.
Poezia prezintă Sfinții ca modele de credință și de răbdare, care au trecut prin încercări, suferințe, lupte și chiar moarte, rămânând statornici în Hristos. Prin jertfa lor, ei au lăsat lumii o mărturie despre Cruce, iubire, pace, dăruire și mântuire.
Cele zece strofe urmăresc un drum spiritual: de la cinstirea Sfinților și amintirea jertfei lor, până la rugăciunea către Dumnezeu ca, prin exemplul lor, oamenii să primească lumină, răbdare și putere în credință.
Titlul „Lumina Sfinților” simbolizează sfințenia și strălucirea vieții celor care L-au urmat pe Dumnezeu. Lumina nu este doar una văzută, ci mai ales lumina credinței și a harului dumnezeiesc, care călăuzește sufletul spre Împărăția Cerurilor.
Poezia se încheie printr-o slăvire a lui Dumnezeu, Cel care i-a chemat pe Sfinți și i-a așezat în slava Sa, iar ultimul cuvânt, „Amin”, îi dă caracterul unei adevărate rugăciuni poetice.