Pilda vameșului și a fariseului
(var.)

Doi oameni, ca să se roage
S-au suit la Templu,
Unul era fariseu și vameș celălalt
Spre exemplu,
Fariseul stând în picioare
Se ruga cu glas tare,
Încrezându-se-n el,
Fără jenă, defel
Începu, Domnului, să se roage astfel:
”-Dumnezeule eu nu-s ca ceilalți
Oameni și-ți mulțumesc,
Și nici nu-Ți greșesc, nici nu cârtesc,
Ei fiind hrăpăreți, nedrepți, preacurvari.
Eu nu-ntre ei, mă regăsesc... ,
De două ori pe săptămână, postesc,
Și nu vin la Tine, cu mâna goală,
Ci din toate veniturile mele, dau zeciuială...
Toate-n viața aceasta, le fac cum se cuvine,
Și nu seamăn deloc, cu-acest, vameș
Ce-ți face rușine
Și-acum vine-n Fața Ta
Și se roagă de Tine! ...
El care-i o mare rușine! ! ...
Vameșul stătea deoparte
Și nu-ndrăznea Să spre ceruri să privească ci se simțea,
Vinovat, ca iertarea Domnului,
S-o primească...
Pentru-a sale păcate ce-aveau
Multe temeiuri...
Ca și ale sale rușinoase obiceiuri! ...
Se bătea disperat, cu pumnii în piept,
Rușinat, capul plecând, în Fața Celui drept! ! ...
Și-și continua astfel pilda, Hristosul
Vameșul rostind doar:
”-Dumnezeule ai milă de mine păcătosul! ... ”
Și continuă ca o concluzie, Cel Preasfânt
”-Că oricine se-nalță va fi smerit”
”Iar cel smerit, pentru păcat
Cum era celălalt,
Va fi de Dumnezeu, degrabă-nălțat! ! ...

Blându Ioan
30.08. 2026.