Mulțumim pentru mâinile care ne strâng la piept,
când sufletul obosește.
Sau pentru mâinile care ne ridică drept,
când trupurile cad pe drum orbește.
Pentru mâinile care ne dau prietenește,
atunci când sufletul nostru e gol.
Pentru mâinile care ne șterg părintește de pe obraz,
lacrimile căzute în gol.
Pentru mâinile ce ne împing mai departe
când trupurile stau să cadă la pământ.
Pentru mâinile care ne prind cu dragoste mâna ce-a uitat cum e să fie ținută mai blând.
Mulțumim pentru mâini,
Căci doar cu ele noi ne-am împins mai departe.
Doar că nu știu cum,
dar Tu Doamne, erai deja lângă mine, aproape.