Dumnezeu când a creat omul
A luat o mână de pâmânt
Și l-a modelat cu a Sa mână
Ca să aibă forma Sa divină
Și a suflat în el din duhu
Și a devenit un suflt viu.
Dacă Dumnezeu lăsa doar trupul
Care conținea în el doar lut
Atunci omul rămânea de-a pururi
Numai forme așezate pe pâmânt.
Dar Dumnezeu a vrut să fie
De-apururi un suflet viu
e aceea a turnat El duhu
Să fie veșnic al Său chip.
Și în el să locuiască Dumnezeu
Și omul să devină un Fiu al Său,
Valoarea unui om o dă Dumnezeu
Doar El a pus un preț pe om
Și a lăsat să cântărească greu
Ca astfel să trimită chiar din Cer
Pe fiul Său Cel mai de preț
Să vină jos, să vadă omenirea
Ce zace în păcat, având orbirea
Ce i-a adus-o șarpele viclean
Atunci când a venit cu al Său plan
La om, punând la îndoială
Cuvântul Cel mai Sfânt rostit de Acel
Ce este Veșnic Dumnezeu
Și omul a căzut la învoială
Cu șarpele la șoapta lui fierbinte
Și a mâncat și s-a deschis la minte
Dar a simțit îndată o rușine
Și findcă și dorința să se ascundă
Și moartea a pătruns în viață.
Și omul de atunci se tot ascunde
De Dumnezeu cu faptele făcute
Căci șarpele cel vechi e tot la lucru
Să-l mintă, să-l înșele, să-l orbească
Că nu are valoare a Sa viață.
Ci totul este lut fără speranță
El pune în om doar veninul
Și nu îl lasă să vadă seninul
Căci el atâta are
Dorință să doboare, să omoare
Dar Dumnezeu a pus în om
Suflare sfântă și valoare
Și îi oferă mărgăritare
Și a venit și cu salvare
Pe om să-l scoată din osândă
Să-l ducă în țara Lui cea sfântă
El vede în om o veșnicie
De bucurii și fericire
El vede în om o miresă
Pentru al Său fiu aleasă
El vede aur de valoare
De aceea lucră cu splendoare
În om un chip desăvârșit
Mireasa pentru al Său Fiu Praiubit
Dar așa precum în mină
Aurul e ascuns în tină
Însă după prelucrare
Aurul străluce tare
Nimeni nu cântărește, cât pâmânt
Pe aur este
Ci toți cântăresc valoarea
După ce a fost prelucrarea
A aurului care este.
Tot așa și Creatorul
Vede aurul cel sfânt
În omul de pe pâmânt
Și ia dat valoare sfântă
Și astfel îl tot frământă
Și îl pune în cuptoare
La temperatură mare
Să topească tot ce-i zgură
Să se vadă dumnezeiasca făptură.
Ce pe om îl încunună.
Astfel fiecare procedură
Îi dă forma din scriptură
Îi dă formă, îi dă splendoare
Să strălucească în lumea mare
Pentru marea sărbătoare
Ce va cuprinde întreaga zare.
Acestra este misterul
De ce Dumnezeu a trimis Salvatorul
Să salveze omenirea
Căci a ei va fi rasplătirea
Ea îi va fi mireasă
Iar El o va duce acasă
Plătită cu sânge și viață
Salvată cu propria viață
Din cușca șarpelui vechi
Să îi fie Mireasă pe veci.
Tu ce vezi în tine?
Tu ce vezi în cel de lângă tine?
Ce ochi locuiește în tine?
Un ochi care vede doar ce-i rău în semenul tău!
Sau un ochi ce vede ca Dumnezeu
În tine și în toți frații tăi!
Să ne vedem toți frați
Căci toți de stăm îngenunchiați
Acum în fața tronului sfânt
Vom fi odată cu Cel Sfânt
Și toți vom fi a Lui aleasă
El va fi Mire, noi mireasă!
AMIN!